Statistics Explained

Statistici privind sărăcia veniturilor


Date extrase în mai 2020.

Actualizare planificată a articolului: octombrie 2021.


This Statistics Explained article has been archived on 10 June 2021, for updated data see Living conditions in Europe - income distribution and income inequality.


Principalele puncte

Rata riscului de sărăcie (după transferurile sociale) în UE-27 s-a situat la 16,8 % în 2018, nivel aproape neschimbat față de cel înregistrat în 2017 (16,9 %).

În 2018, transferurile sociale au ridicat 8,2 % din populația UE-27 peste pragul de sărăcie.

Procentul de 20 % din populație cu cel mai mare venit disponibil din UE-27 în 2018 a obținut un venit de 5,1 ori mai mare decât procentul de 20 % de la celălalt capăt al spectrului.

[[File:Income poverty statistics-interactive_SILC2020-RO.XLSX]]

Rata riscului de sărăcie, 2018

  • UE-27: estimări.
  • Islanda (IS): 2016. Muntenegru (ME) și Turcia (TR): 2017.
  • Sursa: Eurostat (codul datelor online: ilc_li02)

Prezentul articol analizează statisticile recente privind sărăcia monetară și inegalitățile veniturilor în Uniunea Europeană (UE). Compararea nivelului de trai între țări se bazează adesea pe produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor, care exprimă, în termeni monetari, o măsură de bază a dimensiunii globale a unei economii, împărțită la numărul de persoane care trăiesc acolo, utilizată pentru a măsura nivelul de bogăție și prosperitate națională. Totuși, acest indicator-cheie nu oferă informații privind distribuția veniturilor în interiorul unei țări și, în plus, nu furnizează nici informații legate de factorii nemonetari, care pot avea un rol semnificativ în determinarea bunăstării populației.

Articol complet

Rata și pragul riscului de sărăcie

Rata riscului de sărăcie (după transferurile sociale) în UE-27 a crescut în perioada 2010 (începutul seriei cronologice) și 2011, de la 16,5 % la 16,9 %. Această rată a fost relativ stabilă în următorii doi ani, înainte de a înregistra o majorare mai substanțială în 2014, ajungând la 17,3 %. În 2015 și 2016 au fost observate creșteri mai mici (de până la 0,1 puncte procentuale în fiecare an). În 2017, s-a remarcat prima scădere semnificativă, rata scăzând la 16,9 % și fiind urmată, în 2018, de o nouă reducere modestă de 0,1 puncte.Ca atare, în ultimii doi ani pentru care sunt disponibile date, rata riscului de sărăcie în UE-27 a revenit la un nivel similar celui constatat în perioada 2011-2013.

Rata pentru UE-27, calculată ca medie ponderată a rezultatelor naționale, disimulează variații considerabile între statele membre ale UE (a se vedea figura 1). În șapte state membre, și anume România (23,5 %), Letonia (23,3 %), Lituania (22,9 %), Bulgaria (22,0 %), Estonia (21,9 %), Spania (21,5 %) și Italia (20,3 %), s-a considerat că o cincime din populație sau mai mult a fost expusă riscului de sărăcie în 2018; acesta a fost, de asemenea, cazul în Serbia (24,3 %), Muntenegru (23,6 %; date din 2017), Turcia ( 22,2 %; date din 2017) și Macedonia de Nord (21,9 %). În rândul statelor membre, cel mai scăzut procent al persoanelor expuse riscului de sărăcie a fost înregistrat în Cehia (9,6 %), Finlanda (12,0 %) și Slovacia (12,2 %), în timp ce Islanda (8,8 %; date din 2016) a raportat o rată chiar mai scăzută a populației expuse riscului de sărăcie.

Figura 1: Rata și pragul riscului de sărăcie, 2018
Sursa: Eurostat (ilc_li01) și (ilc_li02)

Pragul riscului de sărăcie (indicat, de asemenea, în figura 1) este stabilit la 60 % din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent la nivel național. În scopul comparațiilor între țări, acesta este adesea exprimat în standarde ale puterii de cumpărare (SPC), astfel încât să se țină seama de diferențele de la o țară la alta în ceea ce privește costurile vieții. Valorile veniturilor pentru acest prag au variat semnificativ în 2018 între statele membre ale UE, de la SPC 3 767 în România, la SPC 13 923 în Austria, valoarea pragului din Luxemburg (SPC 19 295) depășind în mod clar limita superioară a acestui interval. De asemenea, pragul sărăciei a fost relativ scăzut în Serbia (SPC 3 136), în Macedonia de Nord (SPC 3 298), în Muntenegru (SPC 3 906; date din 2017) și în Turcia (SPC 3 916; date din 2017) și relativ ridicat în Norvegia (SPC 15 780) și Elveția (SPC 16 240).

Diferite subpopulații sunt mai mult sau mai puțin afectate de sărăcia monetară

În 2018, a existat o diferență mică între sexe în privința ratei riscului de sărăcie (după transferurile sociale) în UE-27, cele mai recente rate pentru persoanele în vârstă de 16 ani și mai mult fiind echivalente cu 15,5 % pentru bărbați, comparativ cu o cifră mai mare, de 17,2 %, pentru femei. Toate statele membre ale UE, Regatul Unit, cele trei țări AELS prezentate în figura 2 și Turcia au raportat rate mai mari pentru femei decât pentru bărbați în rândul populației cu vârsta de 16 ani și mai mult. Cele mai mari diferențe între sexe în 2018 au fost observate în Lituania (cu 6,3 puncte procentuale mai mult pentru femei decât pentru bărbați), Letonia (6,1 puncte procentuale), Estonia (5,5 puncte procentuale) și Cehia (4,6 puncte procentuale). Irlanda, Malta și Bulgaria au raportat rate ale riscului de sărăcie pentru femei care erau cu cel puțin 3,0 puncte procentuale mai mari decât cele pentru bărbați. Cel mai mic nivel al disparității de gen s-a înregistrat în Franța, unde rata riscului de sărăcie a fost ușor (0,2 puncte procentuale) mai ridicată pentru femei decât pentru bărbați. În schimb, în Muntenegru, rata a fost cu 1,2 puncte procentuale (date din 2017) mai mare pentru bărbați decât pentru femei, în timp ce, în Macedonia de Nord, rata pentru bărbați a fost, de asemenea, mai mare, dar numai cu 0,1 puncte procentuale; în Serbia nu s-a înregistrat nicio diferență între ratele pentru cele două sexe.

Figura 2: Rata riscului de sărăcie după transferurile sociale pentru populația cu vârsta de 16 ani și mai mult, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li02)

Diferențele dintre ratele riscului de sărăcie au devenit mai mari în momentul în care populația a fost clasificată în funcție de statutul din punct de vedere al activității

În ceea ce privește riscul de sărăcie, șomerii reprezintă o categorie în mod special vulnerabilă (a se vedea tabelul 1): aproape jumătate (48,6 %) din numărul total de șomeri din UE-27 au fost expuși riscului de sărăcie în 2018, cea mai ridicată rată fiind de departe cea înregistrată în Germania (69,4 %).Alte 11 state membre ale UE (Lituania, Malta, Letonia, Suedia, Bulgaria, Ungaria, Cehia, Estonia, Slovacia, Spania și Belgia) au raportat că cel puțin jumătate dintre șomeri au fost expuși riscului de sărăcie în 2018.

Tabelul 1: Rata riscului de sărăcie după transferurile sociale în funcție de statutul cel mai frecvent din punct de vedere al activității, populație cu vârsta de 18 ani sau mai mult, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li04)

Aproximativ unul din șapte pensionari din UE-27 (14,4 %) a fost expus riscului de sărăcie în 2018. În Estonia (53,6 %), Letonia (48,9 %) și Lituania (41,7 %), riscul de sărăcie în rândul pensionarilor a fost relativ ridicat, și anume de aproximativ 3,7, 3,4 și, respectiv, 2,9 ori mai mare decât media UE-27, în timp ce Bulgaria a înregistrat următoarea cea mai ridicată rată, egală cu 28,5 %.

Pentru persoanele cu un loc de muncă, probabilitatea expunerii la riscul de sărăcie a fost mult mai mică: rata medie în întreaga UE-27 în 2018 a fost de 9,3 %. Un procent relativ ridicat de persoane angajate expuse riscului sărăciei a fost înregistrat în România (15,3 %) și, într-o măsură mai mică, în Luxemburg (13,5 %) și Spania (12,9 %), în timp ce Italia și Grecia au raportat, de asemenea, că mai mult de 1 persoană din 10 din rândul persoanelor angajate din statele membre respective a fost expusă riscului de sărăcie în 2018. Ratele riscului de sărăcie pentru persoanele angajate au fost, de asemenea, de cel puțin 10,0 % în Serbia, Regatul Unit și Turcia (date din 2017).

Ratele riscului de sărăcie nu sunt distribuite uniform între gospodăriile cu un număr diferit de adulți și de copii aflați în întreținere

În ceea ce privește gospodăriile fără copii aflați în întreținere (a se vedea figura 3), persoanele care locuiesc singure au fost cele mai expuse riscului de sărăcie, situație cu care s-au confruntat 26,1 % dintre gospodăriile cu o singură persoană din UE-27, în 2018. În schimb, rata riscului de sărăcie pentru gospodăriile cu doi sau mai mulți adulți a fost mai mică decât jumătate din această rată, și anume de 11,4 %, situație similară și în cazul gospodăriilor cu doi adulți în care cel puțin o persoană are vârsta de 65 de ani sau mai mult.

Figura 3: Rata riscului de sărăcie, analizată în funcție de tipul de gospodărie pentru gospodării fără copii aflați în întreținere, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li03)

Marea majoritate a statelor membre ale UE au raportat un tipar similar: în 2018, gospodăriile cu o singură persoană au avut cele mai ridicate rate ale riscului de sărăcie dintre gospodăriile fără copii aflați în întreținere în toate statele membre ale UE, cu excepția Ciprului, unde gospodăriile cu doi adulți în care cel puțin o persoană avea vârsta de 65 de ani sau mai mult au avut o rată mai ridicată (21,7 % față de 21,1 % pentru gospodăriile cu o singură persoană). O situație similară a fost observată în Macedonia de Nord, cu diferența că gospodăriile cu o singură persoană au raportat cea mai scăzută rată (8,5 %) dintre cele trei tipuri analizate.

În 9 dintre cele 27 de state membre ale UE, rata riscului de sărăcie în rândul gospodăriilor cu doi adulți dintre care cel puțin unul are vârsta de 65 de ani sau mai mult a fost mai scăzută decât rata pentru categoria mai largă a tuturor gospodăriilor cu doi sau mai mulți adulți, în special în Danemarca, unde diferența a fost de 6,2 puncte procentuale. La cealaltă extremă, în Letonia, rata riscului de sărăcie în cazul gospodăriilor cu doi adulți, dintre care cel puțin unul are vârsta de 65 de ani sau mai mult, a fost cu 13,3 puncte procentuale mai mare decât în cazul tuturor gospodăriilor cu doi sau mai mulți adulți, diferența fiind în Malta de 12,4 puncte procentuale. În Spania, rata pentru aceste două tipuri de gospodării a fost aceeași, în timp ce în Italia diferența a fost de doar 0,1 puncte procentuale (date din 2017).

În rândul gospodăriilor cu copii aflați în întreținere, cea mai ridicată rată a riscului de sărăcie din UE-27 a fost înregistrată pentru persoanele singure cu copii aflați în întreținere, situându-se la mai mult de o treime (34,2 %)

Analizând ratele pentru gospodăriile cu doi adulți, cele cu un singur copil aflat în întreținere (12,1 %) au avut o rată a riscului de sărăcie care a fost doar puțin mai mică decât jumătate din cea înregistrată pentru gospodăriile cu trei sau mai mulți copii aflați în întreținere (24,5 %) – a se vedea figura 4.

Figura 4: Rata riscului de sărăcie analizată în funcție de tipul de gospodărie pentru gospodării cu copii aflați în întreținere, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li03)

Dintre cele trei tipuri de gospodării indicate în figura 4, toate statele membre ale UE au raportat faptul că gospodăriile alcătuite din doi adulți și un copil aflat în întreținere au fost cel mai puțin expuse riscului de sărăcie. Majoritatea statelor membre ale UE au raportat că cea mai mare rată a riscului de sărăcie au avut-o persoanele singure cu copii aflați în întreținere. Totuși, au existat patru excepții: în Portugalia, rata pentru gospodăriile alcătuite dintr-o singură persoană cu copii aflați în întreținere a fost cu 3,3 puncte procentuale mai mică decât cea pentru gospodăriile cu doi adulți și cu trei sau mai mulți copii aflați în întreținere, în timp ce în România și Bulgaria această diferență a fost mult mai mare, de 11,8 și, respectiv, 21,2 puncte procentuale; în Slovacia, rata pentru gospodăriile alcătuite dintr-o singură persoană cu copii în întreținere a fost aceeași precum în cazul gospodăriilor cu doi adulți și cu trei sau mai mulți copii aflați în întreținere. În toate cele patru țări candidate pentru care sunt disponibile date, rata pentru gospodăriile alcătuite din o singură persoană cu copii aflați în întreținere a fost mai scăzută decât cea pentru gospodăriile cu doi adulți și cu trei sau mai mulți copii aflați în întreținere.

Măsurile de protecție socială pot fi utilizate ca mijloc de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale

Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin distribuția prestațiilor sociale. Una dintre modalitățile de evaluare a impactului măsurilor de protecție socială este compararea indicatorilor pentru riscul de sărăcie înainte și după transferurile sociale (a se vedea figura 5). În 2018, transferurile sociale au redus rata riscului de sărăcie în rândul populației din UE-27 de la 25,0 % înainte de transferuri la 16,8 % după transferuri, aducând astfel deasupra pragului de sărăcie un procent de 8,2 % din populație. Fără transferuri sociale, aceste persoane ar fi expuse riscului de sărăcie.

Figura 5: Rata riscului de sărăcie înainte și după transferurile sociale, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li02) și (ilc_li10)

Comparând ratele riscului de sărăcie înainte și după transferurile sociale, impactul prestațiilor sociale a fost scăzut – aducând cel mult 6,0 % din populație peste pragul de sărăcie – în Cehia (6,0 %), Italia (5,6 %), Letonia, Slovacia (ambele cu 5,5 %), Portugalia (5,4 %), Grecia (4,7 %) și România (4,5 %). Acesta a fost și cazul Serbiei (5,3 %), al Macedoniei de Nord (3,8 %) și al Turciei (2,1 %; date din 2017).

Analizând impactul în termeni relativi, cel puțin jumătate dintre toate persoanele care au fost expuse riscului de sărăcie în Finlanda și Irlanda au depășit pragul ca urmare a transferurilor sociale; acest lucru a fost valabil și pentru Islanda (date din 2016) și Norvegia.

Inegalitățile veniturilor

Guvernele, factorii de decizie politică și societatea în general nu pot combate sărăcia și excluziunea socială fără a analiza inegalitățile din societate, indiferent dacă sunt de natură economică sau socială.

Figura 6 oferă informații privind inegalitățile în ceea ce privește distribuția veniturilor în 2018: o medie ponderată în funcție de populație a datelor naționale ale fiecărui stat membru al UE arată că 20 % din populația cu cel mai ridicat venit disponibil pe adult-echivalent a încasat venituri de 5,1 ori mai mari decât 20 % din populația cu cel mai scăzut venit disponibil pe adult-echivalent în UE-27. Acest raport a variat considerabil între statele membre ale UE, de la 3,0 în Slovacia la 6,0 sau mai mult în Spania, Italia și Letonia și la peste 7,0 în Lituania, România și Bulgaria, unde a atins vârful de 7,7. Dintre țările din afara UE prezentate în figura 6, Macedonia de Nord (6,2) și Muntenegru (7,6; date din 2017) au raportat niveluri la fel de ridicate ale inegalității în ceea ce privește distribuția veniturilor, în timp ce în Serbia (8,6) și în Turcia (8,7; date din 2017) ratele au fost mai ridicate decât în oricare dintre statele membre ale UE.

Figura 6: Inegalitatea distribuției veniturilor – raportul dintre chintila superioară și cea inferioară, 2018
Sursa: Eurostat (ilc_di11)

În cadrul politicilor se acordă o atenție specială inegalităților resimțite de subpopulații. Una dintre categoriile care prezintă un interes special este cea a persoanelor în vârstă, ceea ce se explică în parte prin procentul în creștere al populației UE cu vârsta de cel puțin 65 de ani. Sistemele de pensii pot juca un rol important în combaterea sărăciei în rândul persoanelor în vârstă. În acest sens, este interesant să se compare veniturile persoanelor în vârstă cu cele ale restului populației.

Pe teritoriul UE-27 în ansamblu, persoanele cu vârsta de 65 de ani sau mai mult au înregistrat o mediană a veniturilor în 2018 egală cu 91 % din mediana veniturilor populației cu vârsta sub 65 de ani

În patru state membre ale UE (Luxemburg, Franța, Grecia și Italia), mediana veniturilor persoanelor în vârstă de 65 de ani și mai mult a fost mai mare decât mediana veniturilor persoanelor cu vârsta sub 65 de ani (a se vedea figura 7). Acesta a fost, de asemenea, cazul în cele patru țări candidate prezentate în figură. În Ungaria, Spania, Austria, Polonia, Portugalia, România și Slovacia, mediana veniturilor persoanelor în vârstă de 65 de ani sau mai mult a fost cuprinsă între 90 % și 100 % din cea înregistrată pentru persoanele cu vârsta sub 65 de ani. Acesta a fost, de asemenea, cazul în Islanda (date din 2016) și Norvegia. Procentaje sub 80 % au fost înregistrate în Croația, Belgia, Danemarca, Bulgaria, Cehia, Malta și statele membre din regiunea Mării Baltice; cele mai scăzute rate au fost de 64 %, 58 % și 57 % în Lituania, Letonia și, respectiv, Estonia. Procentele relativ scăzute pot reflecta, în linii mari, drepturi la pensie relativ scăzute.

Figura 7: Mediana veniturilor disponibile, 2018
Sursa: Eurostat (ilc_pnp2)

Amploarea sărăciei, care ajută la cuantificarea gradului de sărăcie a celor săraci, poate fi măsurată prin deficitul median relativ. Mediana veniturilor persoanelor expuse riscului de sărăcie din UE-27 a fost, în medie, cu 24,5 % sub pragul de sărăcie în 2018 (a se vedea figura 8). Acest prag este stabilit la 60 % din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent ale tuturor persoanelor la nivel național.

Figura 8: Decalaj median relativ al riscului de sărăcie, 2018
(%)
Sursa: Eurostat (ilc_li11)

În rândul statelor membre ale UE, cel mai mare decalaj dintre mediana veniturilor persoanelor expuse riscului de sărăcie și pragul de sărăcie s-a înregistrat în România (35,2 %). Decalaje care depășesc 25,0 % au fost raportate și pentru Italia, Grecia, Croația, Spania, Lituania, Letonia, Bulgaria și Slovacia. Decalajele din Macedonia de Nord (37,7 %) și Serbia (37,4 %) au fost mai ridicate decât în oricare dintre statele membre; de asemenea, decalajele au fost relativ ridicate în Muntenegru (34,0 %) și în Turcia (26,4 %; date din 2017). Cel mai scăzut decalaj al riscului de sărăcie din statele membre ale UE a fost observat în Finlanda (14,2 %), urmată de Cehia (15,0 %) și Irlanda (15,3 %). Decalajul din Islanda a înregistrat, de asemenea, un nivel la fel de scăzut (15,3 %; date din 2016).

Date-sursă pentru tabele și grafice

Surse de date

Datele utilizate în acest articol sunt extrase în principal din microdatele existente în statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață (EU-SILC).Datele EU-SILC sunt compilate anual și constituie sursa principală de statistici care măsoară veniturile și condițiile de viață din Europa; acestea reprezintă, de asemenea, principala sursă de informații utilizată pentru a corela diferite aspecte legate de calitatea vieții gospodăriilor și a persoanelor. Populația de referință pentru informațiile prezentate în acest articol este alcătuită din toate gospodăriile private și membrii lor actuali rezidenți pe teritoriul unui stat membru al UE la momentul colectării datelor; persoanele care locuiesc în gospodării colective și în instituții sunt, în general, excluse din populația-țintă. Datele pentru UE și zona euro reprezintă medii ale datelor naționale ponderate în funcție de populație.

Venitul disponibil al gospodăriilor se stabilește prin însumarea tuturor veniturilor monetare primite din orice sursă de către fiecare membru al gospodăriei (inclusiv venituri din muncă, investiții și prestații sociale), plus veniturile primite la nivelul gospodăriei, și după deducerea impozitelor și a contribuțiilor sociale plătite. Pentru a reflecta diferențele legate de dimensiunea și componența gospodăriei, acest total se împarte la numărul echivalent de „adulți” utilizând o scară standard (de echivalență), așa-numita „scară modificată OCDE”, care atribuie o pondere de 1,0 primului adult din gospodărie, o pondere de 0,5 pentru fiecare alt membru al gospodăriei în vârstă de cel puțin 14 ani și o pondere de 0,3 pentru membrii gospodăriei cu vârsta sub 14 ani. Cifra rezultată se numește „venit disponibil pe adult-echivalent” și este atribuită fiecărui membru al gospodăriei. Pentru indicatorii de sărăcie, venitul disponibil pe adult-echivalent se calculează pornind de la venitul total disponibil al gospodăriei, care este împărțit la dimensiunea echivalentă a gospodăriei; prin urmare, fiecare persoană din gospodărie este considerată ca având același venit pe adult-echivalent.

Perioada de referință a veniturilor este o perioadă fixă de 12 luni (precum anul calendaristic sau exercițiul fiscal precedent) pentru toate țările cu excepția Regatului Unit, pentru care perioada de referință a veniturilor este anul curent al anchetei, și a Irlandei, pentru care ancheta este continuă, iar datele privind veniturile sunt colectate pentru perioada de 12 luni care precedă ancheta.

Rata riscului de sărăcie este definită ca fiind procentul de persoane care au un venit disponibil pe adult-echivalent sub pragul riscului de sărăcie, stabilit la 60 % din mediana veniturilor disponibile pe adult-echivalent la nivel național. În conformitate cu deciziile Consiliului European, rata riscului de sărăcie este măsurată în raport cu situația existentă în fiecare stat membru al UE, și nu prin aplicarea unui prag comun. Această rată a riscului de sărăcie poate fi calculată înainte sau după transferurile sociale, diferența măsurând impactul potențial al transferurilor sociale naționale asupra reducerii riscului de sărăcie. Pensiile pentru limită de vârstă și pensiile de urmaș sunt considerate venituri înainte de transferuri, nu transferuri sociale. Sunt disponibile diverse defalcări ale acestui indicator, de exemplu: în funcție de vârstă, sex, statutul din punctul de vedere al activității, tip de gospodărie sau nivelul de educație. Trebuie remarcat faptul că indicatorul nu măsoară bunăstarea, ci este o evaluare relativă a veniturilor curente scăzute (prin comparație cu alte persoane din aceeași țară).

În tabelele din acest articol se folosesc următoarele notații:

Valoarea în caractere cursive     valoarea datelor este prognozată, provizorie sau estimată și, prin urmare, este probabil să se schimbe;
: valoare indisponibilă, confidențială sau nefiabilă.

Contextul

În cadrul Consiliului European de la Laeken din decembrie 2001, șefii de stat și de guvern europeni au aprobat un prim set de indicatori statistici comuni pentru excluziunea socială și sărăcie, care fac obiectul unui proces continuu de ameliorare desfășurat de către Subgrupul pentru indicatori din cadrul Comitetului pentru protecție socială. Acești indicatori sunt un element esențial în cadrul metodei deschise de coordonare în vederea monitorizării progreselor realizate de statele membre ale UE în eforturile de reducere a sărăciei și excluziunii sociale.

EU-SILC sunt în prezent sursa de referință pentru statisticile UE referitoare la venit și la condițiile de viață și, în special, pentru indicatorii privind incluziunea socială. În contextul Strategiei Europa 2020, Consiliul European a adoptat în iunie 2010 un obiectiv principal pentru incluziunea socială, și anume că, până în 2020, în UE ar trebui să existe cu cel puțin 20 de milioane mai puține persoane expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială comparativ cu 2008. EU-SILC reprezintă sursa utilizată pentru a monitoriza progresele înregistrate în vederea îndeplinirii acestui obiectiv principal, care sunt măsurate printr-un indicator care combină rata riscului de sărăcie, rata deprivării materiale severe și procentajul persoanelor care trăiesc în gospodării cu intensitate foarte scăzută a muncii – pentru mai multe informații, a se vedea articolul privind persoanele expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială.

Acces direct:

Alte articole
Tabele
Bază de date
Secţiune tematică
Publicații
Metodologie
Vizualizări




Publicații statistice

Comunicate de presă

Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Income_poverty_statistics/ro&oldid=531174"