Archive:„De la fermă la consumator” – un periplu statistic

Date extrase în aprilie 2020.

Următoarea actualizare: iulie 2022.

This Statistics Explained article has been archived on 30 July 2021.

Highlights

La nivelul UE, se înregistrează 10,3 milioane de exploatații agricole care exploatează 156,7 milioane de hectare de teren.

La nivelul UE, aproximativ 280 000 de întreprinderi fabrică produse alimentare și băuturi.

La nivelul UE, aproximativ 920 000 de întreprinderi sunt distribuitori angro și distribuitori en detail de produse alimentare și băuturi.

Structura lanțului alimentar, indicatorii selectați, UE-27, 2017
(%)
Sursa: Eurostat

Acest articol prezintă din punct de vedere statistic diferitele etapele prin care trec materiile prime care sunt preluate de la ferme și din mări și care apoi sunt procesate și distribuite pentru a ne aduce produse alimentare și băuturi pe masă. Acestea sunt părțile esențiale ale lanțului care sunt cel mai strâns legate de Farm to Fork strategy (în limba engleză) pe termen lung a Uniunii Europene.

Cele patru etape ale lanțului „De la fermă la consumator” sunt prezentate în mod simplificat pentru a oferi o imagine de ansamblu și pentru a acorda o atenție deosebită principalelor etape ale lanțului aferent strategiei „De la fermă la consumator”. Nu sunt luate în considerare importante activități și întreprinderi din amonte care sunt esențiale pentru ferme: această categorie include producătorii și furnizorii de unelte agricole, de utilaje agricole și de factori de producție, cum ar fi furajele, îngrășămintele și pesticidele.

De asemenea, analiza evidențiază cât de vulnerabil este lanțul la perturbări, cum ar fi pandemia de COVID-19. Colectarea și livrarea bunurilor între etape sunt esențiale pentru buna funcționare a lanțului în ansamblu. Pot apărea perturbări în orice etapă sau în toate etapele esențiale ale lanțului, cum ar fi: lipsa lucrătorilor sezonieri la momentul recoltei; perturbări în cazul rețelelor de transport care asigură livrările de la ferme la operatorii din sectorul prelucrării (inclusiv abatoare și fabrici de produse lactate) sau de la producători la distribuitorii en detail; precum și închiderea restaurantelor și a barurilor. În prezentul articol, nu există posibilitatea de a aborda impactul pandemiei de COVID-19, dar o serie de articole separate vor analiza eventualul său impact în domenii specifice.

Full article

Etapa producției agricole

Agricultura este o activitate care constă în cultivarea culturilor și creșterea animalelor. Aceasta are la bază o varietate de procese biologice naturale, în special în ceea ce privește solul. Ea furnizează ingredientele principale de bază pentru produsele alimentare și pentru o mare parte din băuturile pe care le consumăm. Agricultura se bazează pe o serie de resurse necesare pentru a produce aceste produse agricole, precum și pentru a presta servicii în sectorul agricol.

Mulți dintre acești factori de producție și resurse provin de la activități și de la întreprinderi din amonte care nu sunt explicit analizate în prezentul document. Sectorul agricol achiziționează utilaje, semințe, îngrășăminte, pesticide și alți factori de producție pentru a obține materii prime agricole. Aceste întreprinderi din amonte depind de agricultură, în aceeași măsură în care agricultura depinde de ele.

Înțelegerea cantității de resurse utilizate și a produselor obținute cu ajutorul unui anumit set de resurse oferă o perspectivă asupra modului în care agricultura din UE va soluționa provocările conexe Pactului verde european.

Ferme și terenuri agricole

În 2016 – cel mai recent an pentru care sunt disponibile date structurale –, la nivelul Uniunii Europene (UE) alcătuite din 27 de state membre, s-au înregistrat 10,3 milioane de exploatații agricole care exploatau 156,7 milioane de hectare de teren. O treime (33,3 %) din exploatațiile agricole din UE (denumite „ferme”) se aflau în România și încă un sfert cumulat în Polonia (13,7 %) și în Italia (11,1 %).

Marea majoritate (96,3 %) a fermelor din UE sunt ferme familiale – pentru informații suplimentare a se vedea acest articol. De asemenea, majoritatea fermelor din UE au dimensiuni reduse; în 2016, două treimi (66,6 %) aveau o suprafață mai mică de 5 hectare (ha). Cu toate că media unei ferme din UE a fost de 15,2 ha în 2016, doar aproximativ 17 % din ferme aveau o astfel de suprafață sau o suprafață mai mare.

Figura 1: Clasificarea fermelor și a terenurilor agricole în funcție de suprafață, UE-27, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

Fermele din UE pot fi caracterizate în general ca (i) aferente gospodăriilor de semisubzistență; (ii) ferme mici și mijlocii sau (iii) întreprinderi agricole de mari dimensiuni. Cele mai mici 7,0 milioane de ferme din UE (68,3 % din toate fermele), cu o valoare economică în ceea ce privește randamentul standard mai mică de 8 000 EUR pe an, au reprezentat un pic mai puțin de 5 % din totalul randamentului economic din agricultură de la nivelul UE. Comparativ, cele mai mari 278 000 de ferme din UE (numai 2,7 % din total), care au înregistrat fiecare în parte un randament standard anual de peste 250 000 EUR în 2016, au reprezentat majoritatea (54,4 %) din totalul randamentului economic din agricultură.

Fermele din UE rămân în continuare diverse în ceea ce privește tipul de cultură sau tipul de animale pe care le cresc. În 2016, aproximativ jumătate (52,9 %) din totalul fermelor puteau fi clasificate ca ferme specializate în culturi. Mai precis, puțin sub o treime (31,7 %) din totalul fermelor s-au specializat în culturi de câmp, aproximativ o cincime (19,3 %) s-au specializat în culturi permanente, iar restul fermelor (1,8 %) s-au specializat în horticultură. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol.

Un alt sfert (24,5 %) din fermele din UE s-au specializat în producția animală, mai exact în creșterea ovinelor, a caprinelor și a altor animale erbivore (5,7 %), iar cele mai multe ferme din acest grup sunt cele specializate în producția de lapte (5,4 %). Fermele mixte s-au încadrat mai ales la alte tipuri de ferme (21,4 %). Un procent mic de ferme nu au putut fi clasificate.

Figura 2: Clasificarea fermelor în funcție de specializare, UE-27, 2016
(ponderea din totalul exploatațiilor, în %)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmleg)

În 2016, fermele din UE au utilizat 156,7 milioane de hectare de teren pentru producția agricolă. Aproape două treimi (68,5 %) din suprafața agricolă utilizată a UE se aflau în doar șase state membre; în 2016, Franța a exploatat 27,8 milioane ha pentru activități agricole, Spania 23,2 milioane ha, Germania 16,7 milioane ha, Polonia 14,4 milioane ha, Italia 12,6 milioane ha și România 12,5 milioane ha.

În 2016, fermele au gestionat 37,2 % din suprafața totală a terenurilor din UE-27, precum și 6,4 % din suprafețele împădurite. Din terenul utilizat pentru producția agricolă în UE, marea majoritate (62,0 % în 2016) a fost teren arabil care a fost utilizat în principal pentru a produce culturi pentru consumul uman și pentru cel animal. Pajiștile permanente au reprezentat o altă treime (31,2 %) din suprafața agricolă utilizată și au fost folosite în special pentru a asigura în plus nutreț și furaje pentru animale. Restul suprafeței (5,5 %) a fost utilizat pentru culturi permanente, cum ar fi producția de fructe, de măsline și de struguri.

Agricultura ecologică

Agricultura ecologică este o metodă agricolă care are ca scop să producă alimente utilizând substanțe și procese naturale. Regulamentele UE privind agricultura ecologică sunt concepute să asigure o structură clară pentru producția de bunuri ecologice la nivelul întregii UE.

Aproximativ un sfert de milion de exploatații din UE au suprafețe destinate agriculturii ecologice; acest număr este în creștere. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol. În 2016, în UE existau aproximativ 244 000 de exploatații agricole (denumite în continuare „ferme”) care aveau o suprafață destinată agriculturii ecologice. Această cifră a fost cu aproximativ o cincime mai mare decât cea din 2013. Două treimi (68,2 %) din fermele din UE care aveau o suprafață destinată agriculturii ecologice erau complet ecologice în 2016, restul de o treime aveau un mix de producție ecologică și neecologică.

În 2018, agricultura ecologică acoperea aproximativ 13,0 milioane de hectare de teren agricol în UE, reprezentând estimativ 8,3 % din totalul suprafeței agricole utilizate. Totalul suprafeței destinate agriculturii ecologice este suma „suprafeței în curs de conversie” și a „suprafeței certificate”. Înainte ca o suprafață să poată fi certificată ca „destinată agriculturii ecologice”, ea trebuie să treacă printr-un proces de conversie, care este posibil să dureze 2-3 ani, în funcție de cultură.

O mică majoritate din totalul suprafeței ecologice din UE s-a aflat în doar patru state membre: Spania (17,3 %), Franța (15,7 %), Italia (15,1 %) și Germania (9,4 %). Aceasta a reprezentat o proporție colectivă mai mare (57,5 %) decât proporția celor patru state membre (51,3 % în 2016) din totalul suprafeței agricole utilizate.

Figura 3: Totalul suprafeței ecologice (complet convertite și în curs de conversie), 2012 și 2018
(milioane ha)
Sursa: Eurostat (org_cropar)

Fermieri

În UE, sectorul agricol este în continuare unul dintre marii angajatori; în 2019, echivalentul a aproximativ 8,8 milioane de persoane au lucrat cu normă întreagă în sectorul agricol. În 2017, persoanele care au lucrat în sectorul agricol (și al vânătorii) au reprezentat aproximativ 4,5 % din totalul ocupării forței de muncă la nivelul UE. În special sectorul agricol este un angajator important în România, asigurând loc de muncă pentru puțin sub o persoană din patru (22,8 %).

În general, administratorii fermelor sunt bărbați și au o vârstă relativ înaintată. În 2016, la nivelul UE, șapte din zece (71,2 %) administratori de ferme erau bărbați, iar majoritatea (57,8 %) din totalul administratorilor de ferme aveau vârsta de cel puțin 55 de ani. Doar unul din zece (10,7 %) administratori de ferme era fermier tânăr cu vârsta sub 40 de ani. Această structură cu vârstă extrem de înaintată evidențiază interesul politic în ceea ce privește succesiunea fermelor și nevoia de a încuraja o nouă generație de fermieri.

Figura 4: Clasificarea administratorilor de ferme în funcție de categoria de vârstă și sex, UE-27, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (ef_m_farmang)

Administratorii de ferme care sunt în vârstă tind să lucreze la fermele cele mai mici (cuantificate din punct de vedere economic); în 2016, la nivelul UE, patru cincimi (82,7 %) din administratorii de ferme în vârstă de cel puțin 65 de ani lucrau la fermele de subzistență și la fermele foarte mici, cu un randament standard sub 8 000 EUR pe an.

Foarte puțini administratori de ferme din UE au pregătire completă în domeniul agriculturii. Majoritatea administratorilor de ferme din UE au doar experiență practică; în 2016, aceasta a fost situația pentru șapte din zece (68,3 %) administratori de ferme. Mai puțin de unu din zece (8,9 %) administratori de ferme avea pregătire completă în domeniul agriculturii, iar restul (22,7 %) avea o pregătire de bază în domeniul agriculturii.

Producția agricolă

Așadar, ce produc fermele din UE?

În pofida condițiilor de secetă din Europa Centrală și de Nord și a condițiilor ploioase din mare parte a Europei de Sud în anul agricol 2018, UE a rămas unul dintre principalii producători mondiali de culturi. Fermele din UE-27 au produs 274,3 milioane de tone de cereale, aproximativ 13 % din producția mondială, deși aceasta a fost cu 34,0 milioane de tone mai mică decât valoarea relativă de vârf din 2014. Principalele cereale sunt grâul și alacul (115,6 milioane de tone în 2018), porumbul boabe și amestecul de porumb boabe cu știuleți (69,0 milioane de tone), orzul (50,2 milioane de tone), ovăzul (7,0 milioane de tone) și secara și meslinul (6,5 milioane de tone). Aceste cereale pot să fie utilizate pentru a produce alimente pe care oamenii le consumă direct sau pot să fie utilizate pentru a hrăni animalele sau pentru a fabrica o gamă largă de produse, de la alcool până la produse cosmetice.

UE este principalul producător mondial de sfeclă de zahăr, cele 111,9 milioane de tone produse în 2018, reprezentând aproximativ jumătate din producția mondială. Cu toate acestea, la nivel mondial numai aproximativ o cincime din zahăr provine din sfecla de zahăr, restul provenind din trestia de zahăr. De asemenea, UE a produs 46,8 milioane de tone de cartofi. Zaharurile sunt utilizate într-o gamă largă de produse alimentare în calitate de conservanți, pentru a da dulceață, a glazura, a da volum și textură. De asemenea, acestea sunt utilizate într-o gamă largă de produse sanitare și cosmetice, produse de menaj și de grădinărit, precum și produse industriale. Cartofii sunt utilizați și într-o gamă largă de produse alimentare și de alcooluri, ca furaje pentru animale și ca agent de îngroșare și liant în sosuri, printre altele.

În 2018, fermele din UE au produs, de asemenea, o gamă largă de alte culturi, inclusiv 32,0 milioane de tone de semințe oleaginoase, 61,0 milioane de tone de legume proaspete (inclusiv pepeni și căpșuni), 11,1 milioane de tone de citrice, 26,2 milioane de tone de struguri, 13,7 milioane de tone de măsline și 27,6 milioane de tone de alte fructe, fructe cu coajă lemnoasă și bace.

Pe lângă culturi, fermele din UE au crescut animale pentru carne și produse lactate. În 2018, printre principalele tipuri de carne, fermele din UE au produs 22,9 milioane de tone de carne de porc, 13,2 milioane de tone de carne de pui și 6,0 milioane de tone de carne de vită. În plus, fermele din UE au produs 156,6 milioane de tone de lapte, din care 144,8,0 milioane de tone de lapte au fost colectate de fabricile de produse lactate, iar 11,8 milioane de tone au fost utilizate direct în ferme.

Care este valoarea întregii producții pentru economie? Valoarea producției totale realizate în 2018 de sectorul agricol din UE-27 a fost estimată la 404,7 miliarde EUR; aceasta include valoarea culturilor, a animalelor, a serviciilor agricole, precum și a anumitor produse și servicii care nu erau strict agricole, dar care nu au putut fi cuantificate separat.

Aproximativ jumătate (53,0 %) din valoarea producției totale a industriei agricole din UE^[1] în 2018, a provenit din culturi (214,4 miliarde EUR), în cadrul cărora legumele, plantele horticole și cerealele au avut valoarea cea mai mare. Alte două cincimi (38,5 %) au provenit de la animale și produse de origine animală (155,8 miliarde EUR), majoritatea provenind doar din lapte și de la porcine. La restul (8,5 %) au contribuit serviciile agricole (19,5 miliarde EUR) și activitățile neagricole inseparabile (15,1 miliarde EUR).

Contribuțiile statelor membre au variat în mod semnificativ, reflectând diferențele în ceea ce privește volumele produse, prețurile primite, precum și gama de culturi cultivate, de animale crescute, de produse de origine animală colectate și de servicii oferite. Mai bine de jumătate (59,0 %) din valoarea totală a producției industriei agricole din UE a provenit de la „cele patru mari țări”: Franța (77,2 miliarde EUR), Italia (56,9 miliarde EUR), Germania (52,7 miliarde EUR) și Spania (52,2 miliarde EUR).

Bunuri și servicii de consum intermediar

Ce factori de producție utilizează fermierii? Realizarea întregii producții a presupus suportarea unor costuri. Fermierii au fost nevoiți să achiziționeze bunuri și servicii care să fie utilizate ca resurse în procesul de producție; aceștia au cumpărat, printre altele, semințe, îngrășăminte, furaje și combustibil pentru tractoare, precum și servicii veterinare. În context contabil, aceste costuri de producție sunt denumite „consum intermediar”. În 2018, costurile consumului intermediar pentru industria agricolă s-au ridicat la un total de 233,2 miliarde EUR la nivelul întregii UE.

Unele costuri sunt asociate creșterii animalelor; acestea au necesitat furaje, care au reprezentat peste o treime (37,7 %) din costurile totale ale consumului intermediar și servicii veterinare (încă 2,6 %). De asemenea, unele costuri sunt asociate cultivării culturilor; fermierii au avut nevoie de semințe și de plante (5,1 % din costurile totale), mulți au utilizat produse fitosanitare, cum ar fi erbicide, insecticide și pesticide (4,8 %), precum și îngrășăminte și amelioratori de sol (6,6 %). Alte costuri sunt comune tuturor tipurilor de ferme, indiferent dacă sunt de tip specializat sau mixt.

Seturi de date conexe: Cereals, (în limba engleză) sugar beet and potatoes, (în limba engleză) meat, (în limba engleză) milk, (în limba engleză) values (în limba engleză) și output of the agriculture industry (în limba engleză).

Pesticide și îngrășăminte minerale

Există un interes deosebit față de utilizarea pesticidelor și a îngrășămintelor minerale în agricultură. În 2018, vânzările de pesticide în UE-27 au fost de aproximativ 360 000 de tone, iar acestea au fost mai mult sau mai puțin neschimbate în perioada de după 2011. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol. În perioada 2007-2018, a rămas ridicat volumul consumului de îngrășăminte minerale, azot (N) și fosfor (P), în agricultură; în 2018 au fost utilizate aproximativ 11,3 milioane de tone. Pentru informații suplimentare, a se vedea articolul (în limba engleză).

Figura 5: Vânzările de pesticide, UE-27, 2011-2018
(mii de tone)
Sursa: Eurostat (aei_fm_salpest09)

Atunci când nutrienții utilizați în agricultură nu sunt absorbiți de culturi, utilizarea lor este considerată excesivă și este corelată cu probleme de mediu privind poluarea apei, clima^[2] și reducerea biodiversității. Ponderea de azot brută indică surplusul potențial de azot (N) pe terenul agricol (kg N pe ha pe an). La nivelul UE-27, ponderea de azot brută a scăzut de la o medie estimată de 51 kg N pe hectar pe an în perioada 2004-2006 la 47 kg N pe hectar pe an în perioada 2013-2015. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol. În 2014, îngrășămintele minerale au reprezentat 45 % din aportul de azot la nivelul UE; în plus, gunoiul de grajd a reprezentat 38 %.

Ponderea de fosfor brută oferă informații privind legăturile dintre utilizarea fosforului agricol, pierderile de fosfor în mediul înconjurător și utilizarea durabilă a resurselor nutritive din sol. Un surplus constant indică eventuale probleme de mediu, cum ar fi levigarea fosforului care duce la poluarea apei potabile și la eutrofizarea apelor de suprafață. Un deficit constant poate afecta sustenabilitatea resurselor din solul agricol prin degradarea solului sau prin extracția solului, ceea ce duce la scăderea fertilității în zonele cultivate sau furajere. La nivelul UE, ponderea de fosfor brută a fost de 1,2 kg pe hectar pe an în perioada 2013-2015, în scădere de la 3,9 kg pe hectar pe an în perioada 2004-2006. Aceasta înseamnă că, deși încă există un excedent anual, valoarea acestui excedent anual a scăzut; în perioada 2013-2015, acesta era de aproximativ 30 % din valoarea sa de la începutul anilor 2000. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol.

Performanța economică

Cum se traduce acest lucru în performanța economică a agriculturii din UE? În 2018, valoarea adăugată brută a industriei agricole din UE, care reprezintă diferența dintre valoarea producției totale realizate de sectorul agricol primar din UE în 2018 și costurile serviciilor și produselor utilizate în procesul de producție, a fost de aproximativ 171,5 miliarde EUR. Se poate considera că pentru fiecare 1 euro cheltuit pentru costul produselor și serviciilor utilizate în procesul de producție (cunoscut sub denumirea de „consum intermediar”), industria agricolă a generat o valoare adăugată de 0,74 EUR.

Producția agricolă din UE realizată de milioane de ferme în mare parte de mici dimensiuni reprezintă o afacere însemnată, chiar și fără a lua în considerare importanța acesteia ca element esențial al industriei din aval de prelucrare a alimentelor și băuturilor. În 2018, sectorul agricol a contribuit la PIB-ul UE-27 cu 1,2 %. Pentru a plasa această performanță în context, contribuția agriculturii la economia UE a fost cu doar puțin mai mică decât PIB-ul pe 2018 al Greciei, a șaptesprezecea cea mai mare economie dintre statele membre.

Una dintre modalitățile de măsurare a performanței industriei agricole este valoarea netă adăugată la costul factorilor pentru echivalentul fiecărui lucrător cu normă întreagă (măsurat în unități anuale de muncă) din industria agricolă. În 2018, venitul din agricultură per unitate anuală de muncă pentru UE în ansamblu a scăzut (3,5 %) față de valoarea maximă înregistrată în 2017. Totuși, acesta a rămas cu aproximativ o cincime mai mare (+21,5 %) decât nivelul din 2010.

Figura 6: Venit din agricultură per unitate anuală de muncă (indicatorul A), 2017-2018
(2010 = 100)
Sursa: Eurostat (aact_eaa06)

Producția de pește

În plus față de produsele alimentare obținute din culturile cultivate sau animalele crescute la ferme, pești și alte organisme acvatice sunt capturate în mări și oceane sau crescute în ferme de acvacultură. Regulamentele statistice ale UE privind capturile de pește vizează șapte zone marine^[3]; acestea sunt Atlanticul de Nord-Est; Atlanticul de Nord-Vest; Marea Mediterană și Marea Neagră; Atlanticul Est-Central; Atlanticul de Sud-Est; Atlanticul de Sud-Vest; și Oceanul Indian de Vest, în interiorul fiecăreia dintre acestea există mai multe mări.

Ca regulă generală, navele de pescuit înregistrate în registrul flotei de pescuit a UE au drept egal de acces la toate apele și resursele UE gestionate în cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP). În mod normal, accesul la zonele de pescuit este autorizat printr-o autorizație de pescuit. Cu toate acestea, resursele marine pentru majoritatea speciilor comerciale de pește sunt limitate prin capturile totale admisibile (TAC), care sunt stabilite anual pentru diferite regiuni maritime pe baza avizelor științifice prezentate de organisme consultative, cum ar fi Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES) și Comitetul științific, tehnic și economic pentru pescuit (CSTEP)^[4]. Pentru 2018, Consiliul European a fost de acord să se majoreze sau să se mențină limitele de captură din anul precedent pentru 53 de stocuri și să se reducă pentru 25 de stocuri.

Flota de pescuit și ocuparea forței de muncă

Flota de pescuit a UE-27 continuă să scadă. Numărul navelor active înregistrate în 2018 a fost de 75 800, având o capacitate combinată de 1,4 milioane de tone brute și o putere totală a motorului de 5,4 milioane kilowați (kW). În comparație cu 2008, numărul navelor a scăzut cu 3,8 %, tonajul brut total a scăzut cu 18,4 %, iar puterea motorului a scăzut cu 9,8 %.

Flota UE este foarte diversificată, marea majoritate a ambarcațiunilor având o lungime de cel mult 10 metri, iar un număr mic de nave au o lungime de peste 40 de metri. În 2018, dimensiunea medie a unei ambarcațiuni de pescuit din UE a fost de 18 tone brute, iar puterea medie a motorului a fost de 71,2 kW.

În ceea ce privește tonajul brut, Spania a avut de departe cea mai mare flotă de pescuit dintre statele membre (24,4 % din totalul UE). Cu toate acestea, în ceea ce privește puterea motorului, cea mai mare flotă a fost cea a Franței (17,9 % din totalul UE), urmată îndeaproape de cea a Italiei (17,2 %). În ceea ce privește numărul de nave, cea mai mare flotă din UE o avea în Grecia (19,7 % din totalul navelor), urmată de Italia (15,9 %). Totuși, în 2018, navele grecești erau în medie de mici dimensiuni, cu o medie de 4,8 tone brute și o putere medie a motorului de 28,6 kW.

În 2017, în industria primară a pescuitului din UE erau angajate aproximativ 166 600 de persoane, dintre care aproximativ o treime erau angajate în subsectorul acvaculturii. În 2017, aproximativ 41 000 de persoane lucrau în industria pescuitului în Spania, iar alte 29 000 de persoane în Italia, 21 000 de persoane în Grecia și 20 000 de persoane în Franța.

Seturi de date conexe: Fishing fleet (în limba engleză) și employment in fishing and aquaculture (în limba engleză).

Capturi și acvacultură

Monitorizarea capturilor și a producției de acvacultură reprezintă un instrument esențial pentru a asigura stocurile de pește și pentru a menține disponibilitatea resurselor comune în zonele de pescuit mari și bogate din Europa.

În 2017, la nivelul UE-27 producția totală de produse pescărești a fost de aproximativ 5,7 milioane de tone echivalent greutate în viu (masa sau greutatea la scoaterea din apă). Patru cincimi (80,1 %) din producția totală de produse pescărești au provenit din capturi (4,6 milioane de tone), restul de o cincime provenind din acvacultură (1,1 milioane).

În 2017, la nivelul UE, aproximativ jumătate (48,8 %) din producția totală de produse pescărești provenite din capturi și din acvacultură a fost asigurată de numai trei state membre; acestea au fost Spania (17,9 %), Danemarca (16,1 %) și Franța (14,7 %). Comparativ, este interesant de observat că producția totală de produse pescărești a Norvegiei (3,5 milioane de tone greutate în viu în 2017) a fost de aproximativ 60 % din cea a UE în ansamblu, iar cea a Islandei (1,2 milioane de tone în 2017) a fost aproape la fel de mare ca cea a Spaniei, care este cel mai mare producător de produse pescărești din UE.

În 2018, la nivelul UE-27, captura totală a fost estimată la 4,6 milioane de tone greutate în viu, un nivel similar celui din 2017. Totuși, aceasta a rămas mult mai scăzută decât cea de la începutul noului mileniu (cu 1,3 milioane de tone mai puțin decât captura din 2001), deși cu 0,8 milioane de tone mai mult decât nivelul cel mai scăzut din 2012.

Deși flota europeană de pescuit operează în întreaga lume, aproximativ trei sferturi din totalul capturilor UE au fost efectuate în Atlanticul de Nord-Est. Principalele specii capturate în Atlanticul de Nord-Est au fost heringul nordic, macroul, șprotul și putasul.

În Marea Mediterană și Marea Neagră, aproximativ o cincime din greutatea totală în viu capturată de flota de pescuit a UE a fost reprezentată de sardine, iar o altă cincime de hamsii. În zona Atlanticului Est-Central, principalele capturi au fost de ton dungat și de ton cu aripioare galbene, de sardine și de macrou. În Oceanul Indian de Vest, principala captură a fost tonul, fie ton dungat, fie tonul cu aripioare galbene, fie tonul obez. Pentru a completa imaginea de ansamblu a speciilor pe regiuni, principalele specii capturate în Atlanticul de Sud-Vest au fost merluciul, alți pești demersali și calamari, în Atlanticul de Sud-Est au fost macroul și tonul dungat, iar în Atlanticul de Nord-Vest au fost sebasta, halibutul și codul.

În 2017, UE a produs aproximativ 1,1 milioane de tone de organisme acvatice (cum ar fi moluște și crustacee), ceea ce a corespuns unei cincimi din producția totală europeană de produse pescărești. În ceea ce privește producția, în 2016, sectorul acvaculturii din UE s-a plasat pe al optulea loc ca mărime la nivel mondial, cu o cotă de 1,6 % din volumul producției globale. În 2017, valoarea producției de acvacultură din UE a fost de aproximativ 5,1 miliarde EUR, aproximativ două cincimi din valoarea totală a producției totale de produse pescărești din UE.

Seturi de date conexe: Catches (în limba engleză) și aquaculture (în limba engleză).

Generarea de deșeuri

Activitățile din agricultură, silvicultură și pescuit generează o mare varietate de deșeuri, în special deșeuri animale și vegetale. Printre acestea se numără dejecțiile lichide și gunoiul de grajd, precum și diferitele deșeuri vegetale, inclusiv deșeurile biodegradabile.

În 2016, la nivelul UE-27, agricultura, silvicultura și pescuitul au generat 20,3 milioane de tone de deșeuri, care au reprezentat 0,9 % din totalul deșeurilor produse de activitățile economice și de gospodăriile din UE. Marea majoritate a acestor deșeuri (17,0 milioane de tone) au fost deșeuri animale și vegetale.

În 2016, cantitatea de deșeuri animale și vegetale a fost cu mult mai mică decât cele 57,3 milioane de tone produse în 2004. Cu toate acestea, cifra din 2016 indică o ușoară creștere față de nivelul relativ scăzut de 14,5 milioane de tone produse în 2012.

Principala componentă a deșeurilor animale și vegetale generate de acest sector al economiei a constat în materii fecale, urină și gunoi de grajd provenite de la animale. În 2016, fermele au produs 12,0 milioane de tone de acest tip de deșeuri, o scădere semnificativă față de cele 30,9 milioane de tone produse în 2004, deși cu 2,3 milioane de tone mai mult decât nivelul relativ scăzut din 2012.

În ceea ce privește greutatea, la nivelul UE, două treimi din deșeurile compuse din materii fecale, urină și gunoi de grajd provenite de la animale au fost produse în Spania (39,4 %) și în Țările de Jos (27,5 % din totalul UE). Cu toate acestea, deși nivelul acestui tip de deșeuri a scăzut cu 11,8 milioane de tone în perioada 2004-2016 în Spania, acesta a crescut cu 2,7 milioane de tone în Țările de Jos în aceeași perioadă.

Set de date conexe: Generation of waste (în limba emgleză).

Etapa de prelucrare

Sistemul alimentar nu se limitează la producția agricolă primară, ci este mult mai extins; acesta acoperă și pregătirea și vânzarea produselor alimentare. Agricultura este activitatea de cultivare, de creștere și de recoltare a produselor primare. Cu toate acestea, înainte ca produsele alimentare și băuturile să ajungă pe mesele noastre, acestea au fost adesea prelucrate, ambalate, transportate, distribuite și comercializate.

Politica agricolă comună (PAC) a UE recunoaște aceste corelații cu obiectivele sale: „o aprovizionare stabilă cu alimente la prețuri accesibile”, „să mențină vitalitatea economiei rurale prin promovarea locurilor de muncă din sectorul agricol, din cel agroalimentar și din sectoarele asociate” și „să protejeze calitatea alimentelor și sănătatea”.

O mare parte din produsele provenite de la cele 10,3 milioane de ferme din UE sunt vândute industriei produselor alimentare și a băuturilor pentru a fi prelucrate atât în interiorul UE, cât și în afară, iar numai anumite produse, cum ar fi vinul, uleiul de măsline și brânza, sunt uneori prelucrate direct de ferme sau de cooperativele fermierilor.

La rândul său, industria de prelucrare a produselor alimentare și a băuturilor produce o serie de produse destinate consumului final sau utilizării ca produse intermediare (precum uleiuri, grăsimi și zaharuri) pentru prelucrarea sau transformarea ulterioară în cadrul altor industrii prelucrătoare din aval, înainte de a fi puse la dispoziția consumatorilor.

Fabrici de produse lactate și abatoare

În cazul produselor alimentare de origine animală, prima etapă de prelucrare are loc în unitatea de prelucrare a laptelui sau în abatoare. Întreprinderile de prelucrare a laptelui fie îl achiziționează de la centrele de colectare a laptelui, fie, de obicei, direct de la ferme, în vederea transformării acestuia în produse lactate. În UE, abatoarele sunt unități înregistrate și aprobate, folosite pentru sacrificarea și prelucrarea animalelor a căror carne este destinată consumului uman. În mod normal, activitatea acestora nu este considerată prelucrare, dar, pentru o imagine de ansamblu echilibrată, acestea sunt incluse în analiză.

În 2018, la nivelul UE-27 existau aproximativ 4 900 de întreprinderi de prelucrare a laptelui. O mare parte dintre acestea se aflau în statele membre din sudul Europei. Numai Italia deținea aproape 1 200 de fabrici de produse lactate, iar Grecia aproximativ 800 de fabrici de produse lactate.

În majoritatea statelor membre, aceste fabrici de produse lactate erau relativ mici, colectând mai puțin de 5 000 de tone de lapte pe an. De exemplu, în Italia, aproape trei sferturi din fabricile de produse lactate au colectat mai puțin de 5 000 de tone de lapte pe an, iar în Grecia aproximativ 94 % din totalul fabricilor de produse lactate. Există însă câteva excepții. Câteva state membre au avut un număr mic de fabrici de produse lactate de dimensiuni relativ mari, care au colectat peste 100 000 de tone de lapte pe an; aceasta a inclus aproximativ o treime din cele 38 de fabrici de produse lactate din Irlanda, aproximativ 40 % din cele 30 de fabrici de produse lactate din Țările de Jos și din cele 14 fabrici de produse lactate din Lituania și 46 % din cele 115 fabrici de produse lactate din Germania.

S-a înregistrat o consolidare considerabilă a pieței produselor lactate cu UE. De exemplu, în perioada 1994-2018, numărul întreprinderilor de prelucrare a laptelui din Italia, Franța și Germania a scăzut cu jumătate sau chiar mai mult.

Set de date conexe: Dairies (în limba engleză).

Fabricarea de produse alimentare și băuturi

În 2017, la nivelul UE-27 existau aproximativ 280 000 de întreprinderi din sectorul produselor alimentare și al băuturilor. Aproximativ jumătate (51,4 %) din aceste întreprinderi fabricau produse de brutărie și produse făinoase, cum ar fi pâinea, prăjiturile, biscuiții, pastele și tăițeii. În 2017, întreprinderile producătoare de carne și de produse din carne, de băuturi și de alte produse alimentare, cum ar fi produse zaharoase și produse de cofetărie, mâncăruri preparate și ceaiuri, reprezentau împreună aproximativ o treime din întreprinderile din sectorul produselor alimentare și al băuturilor.

Figura 7: Clasificarea întreprinderilor din sectorul produselor alimentare și al băuturilor în funcție de tipul de produs, UE-27, 2017
(%)
Sursa: Eurostat (sbs_sc_sca_r2)

În 2017, întreprinderile din sectorul produselor alimentare și al băuturilor au asigurat locuri de muncă pentru 4,4 milioane de persoane. În 2017, întreprinderile producătoare de alimente au înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 930 de miliarde EUR, iar întreprinderile din sectorul băuturilor, în cazul celor 26 de state membre pentru care au fost disponibile date, au înregistrat o cifră de afaceri de 151 de miliarde EUR.

Franța și Italia au avut cel mai mare număr de întreprinderi din sectorul produselor alimentare și al băuturilor, fiecare reprezentând aproximativ 20 % din totalul UE. Cu toate acestea, Germania a angajat majoritatea persoanelor din acest sector (20,3 % din totalul UE), urmată de Franța (16,1 %) și Italia (10,4 %).

Mare majoritate (aproximativ 95 %) din totalul întreprinderilor din sectorul produselor alimentare și al băuturilor din UE erau de mici dimensiuni, având mai puțin de 50 de angajați. Într-adevăr, în 2017, întreprinderile foarte mici cu mai puțin de zece angajați reprezentau aproximativ 80 % din totalul întreprinderilor din sectorul produselor alimentare și al băuturilor.

Întreprinderile mijlocii cu 50-249 de angajați și întreprinderile mari cu peste 250 de angajați au reprezentat împreună o mică parte din întreprinderi în toate statele membre; cele mai ridicate ponderi s-au înregistrat în Luxemburg (14,6 %), în Germania (13,0 %) și în Lituania (9,8 %), cu ponderi mult mai mici în majoritatea celorlalte state membre, inclusiv în Spania (4,4 %), în Franța (1,8 %) și în Italia (1,8 %).

În 2018, la nivelul UE producția de alimente și băuturi a fost estimată la aproximativ 860 de miliarde EUR. Aceasta a reprezentat puțin peste dublul valorii produselor agricole primare din industria agricolă de la nivelul UE.

Datele sunt colectate pentru 372 de categorii de produse alimentare și de băuturi, inclusiv nouă categorii de hrană pentru animale de fermă și de hrană pentru animale de companie. În 2018, valoarea alimentelor și a băuturilor produse în Germania era cea mai ridicată dintre statele membre (149,5 miliarde EUR), urmată de Franța (135,5 miliarde EUR) și de Italia (124,0 miliarde EUR).

În 2018, valoarea cea mai mare dintre produsele alimentare și băuturile fabricate în UE a înregistrat-o berea (fabricată din malț, cu excepția berii fără alcool) și a fost estimată la 29,0 miliarde EUR. Prin urmare, această piață este deosebit de importantă pentru fermierii care cultivă orz pentru malț (dar și alte cereale) și hamei. Principalele state membre producătoare de astfel de bere au fost Germania (20,6 % din totalul UE) și Spania (12,6 %), deși a existat și o anumită specializare în Belgia (10,2 % din totalul UE în 2017) și în Țările de Jos (7,6 %).

Alte produse alimentare și băuturi esențiale fabricate în UE au fost pâinea proaspătă (26,7 miliarde EUR în 2018), brânza rasă, pudră, cu mucegai și alte sortimente de brânză neprocesate (26,5 miliarde EUR), prăjiturile și produsele de patiserie (22,1 miliarde EUR), precum și cârnații și produsele similare (21,0 miliarde EUR).

Generarea de deșeuri

În 2016, la nivelul UE-27, sectorul preparării și cel al producției de alimente au generat 36,1 milioane de tone de deșeuri, care au reprezentat 1,4 % din totalul deșeurilor generate de activitățile economice și de gospodăriile din UE. O mare parte din acest total a fost reprezentată de deșeuri animale și vegetale (atât periculoase, cât și nepericuloase). Printre acestea se numără deșeuri de țesuturi animale și vegetale, nămol, deșeuri provenite de la agenți de conservare, grăsimi și uleiuri, precum și deșeuri biodegradabile.

În 2016, la nivelul UE-27, fabricarea produselor alimentare, a băuturilor și a produselor din tutun a generat 21,4 milioane de tone de deșeuri animale și vegetale (atât periculoase, cât și nepericuloase). Această cantitate a fost cu mult mai mică decât cele 36,3 milioane de tone generate în 2004.

Țările de Jos (30,3 % din totalul UE) au generat cea mai mare cantitate de astfel de deșeuri animale și vegetale. În perioada 2004-2016, cantitatea de deșeuri provenite de la prepararea și producția de alimente a rămas destul de stabilă, ceea ce a contravenit tendinței din UE. În schimb, aceasta a scăzut drastic în multe state membre, inclusiv în Polonia (de la 7,0 milioane de tone la doar 1,4 milioane de tone în 2016).

Set de date conexe: Generation of waste (în limba engleză).

Comerțul cu produse agricole, produse alimentare și băuturi

Comerțul agricol este acțiunea de a cumpăra și de a vinde produse și servicii agricole. În cazul în care țările pot produce un excedent, acesta poate fi dat la schimb pentru alte bunuri și servicii. De ce se face comerț cu produse agricole? Există multe motive posibile, care reflectă faptul că nu există alternative locale (de exemplu, unele culturi sunt cultivate doar în anumite zone climatice) sau că unele țări și regiuni pot oferi bunuri care sunt mai ieftine, au o calitate mai bună, sunt sigure, sunt produse în mod sustenabil și sunt nutritive. La rândul său, comerțul poate contribui la asigurarea valutei, la sprijinirea ocupării forței de muncă în industriile de export, la sprijinirea veniturilor din industrie și la punerea la dispoziția consumatorilor a unor bunuri de calitate la prețuri competitive pe tot parcursul anului.

În clasificările comerciale, produsele agricole se pot încadra în trei grupe principale: animale și produse de origine animală, produse vegetale și produse alimentare.

Uniunea Europeană (UE) este cel mai mare partener în cadrul comerțului internațional cu produse agricole. Deși UE-27 importă în principal bunuri agricole simple neprelucrate, exporturile din Uniunea Europeană sunt constituite în principal din produse alimentare prelucrate. Pentru informații suplimentare, a se vedea acest articol. În ceea ce privește exporturile de produse agricole din UE, cea mai mare grupă a fost reprezentată de produsele alimentare și de băuturi (54 %), urmate de produsele vegetale și de produsele de origine animală (ambele totalizând 23 %). În ceea ce privește importurile, cea mai mare grupă a fost reprezentată de produsele vegetale (44 %), urmate de produsele alimentare (34 %) și de produsele de origine animală (22 %).

În 2019, valoarea schimburilor comerciale totale (importuri plus exporturi) de produse agricole între UE-27 și restul lumii a fost de 325 de miliarde EUR. Deoarece exporturile (182 de miliarde EUR) au fost mai mari decât importurile (143 de miliarde EUR), s-a înregistrat un excedent comercial de 39 de miliarde EUR. În perioada 2002-2019, comerțul UE cu produse agricole a crescut de peste două ori, ceea ce reprezintă o creștere medie anuală de 5,0 %.

Categoria de produse de origine animală cuprinde animale vii, carne, pește, crustacee și nevertebrate acvatice, produse lactate, ouă, miere și alte produse de origine animală. În 2019, UE a înregistrat un excedent comercial de 7,3 miliarde EUR în ceea ce privește această categorie de produse. Excedentele comerciale pentru „produse lactate (care includ brânzeturi, lapte și iaurturi) și ouă de păsări” (12,5 miliarde EUR), „carne și organe comestibile” (9,9 miliarde EUR) și „animale vii” (2,8 miliarde EUR) au compensat cu mult deficitul (17,7 miliarde EUR) de pește, crustacee și nevertebrate acvatice.

Figura 8: Clasificarea exporturilor și a importurilor de produse agricole în funcție de categoriile de produse, UE-27, 2019
(milioane EUR)
Sursă: Eurostat (codul datelor Comext: DS-016894)

Produsele vegetale includ cereale, legume, produse horticole, fructe, cafea, precum și grăsimi și uleiuri. În 2019, UE a înregistrat un deficit comercial de 25,3 miliarde EUR în ceea ce privește această categorie de produse vegetale, care a provenit în principal din deficitele aferente comerțului cu „fructe comestibile” (13,9 miliarde EUR), „cafea, ceai, maté și mirodenii” (7,6 miliarde EUR) și „semințe și fructe oleaginoase” (7,1 miliarde EUR).

Produsele alimentare constau în diferite tipuri de bunuri prelucrate derivate din produse vegetale și animale, cum ar fi zahărul, băuturile, tutunul și furajele preparate pentru animale. În 2019, UE a înregistrat un excedent comercial de 51,1 miliarde EUR în ceea ce privește această categorie de produse alimentare. Excedentul comercial a fost determinat de excedente comerciale pentru „băuturi, lichide alcoolice și oțet” (25,7 miliarde EUR) și „preparate pe bază de cereale, de făină, de amidon sau lapte” (13,7 miliarde EUR).

Cine sunt principalii parteneri comerciali ai UE în domeniul produselor agricole?

Regatul Unit a fost principalul partener comercial al UE-27 în domeniul produselor agricole, când încă mai era stat membru. În 2019, celelalte state membre ale UE au exportat produse agricole către Regatul Unit în valoarea de 46,7 miliarde EUR, reprezentând 25,1 % din valoarea totală a exporturilor de produse agricole la nivelul UE-27, și au importat produse agricole în valoare de 19,7 miliarde EUR, aproximativ 12,9 % din aceste importuri.

Statele Unite au fost a doua piață principală de export pentru produsele agricole din UE, reprezentând 11,6 % sau 12,6 miliarde EUR, China fiind pe locul al treilea (5,8 % sau 10,8 miliarde EUR). În 2019, Brazilia și Statele Unite au fost al doilea și, respectiv, al treilea partener principal pentru importurile de produse agricole în UE.

Figura 9: Clasificarea comerțului extra-UE cu produse agricole în funcție de principalul partener, UE-27, 2019
(% din exporturile/importurile UE-27)
Sursa: Eurostat (codul datelor Comext: DS-016894)

Etapa de distribuție

Distribuitorii de produse alimentare și de băuturi acționează între producători și consumatori; aceștia includ distribuitorii angro și distribuitorii en detail. Într-o formă simplificată, distribuitorii angro pot fi considerați intermediarii care acționează între producători și distribuitorii en detail sau între doi producători.

Distribuitorii angro, distribuitorii en detail și prestatorii de servicii din sectorul produselor alimentare și al băuturilor

În 2017, la nivelul UE existau 203 000 de întreprinderi specializate în vânzarea angro de produse alimentare și de băuturi și alte 719 000 de întreprinderi specializate în produse alimentare și băuturi sau în care predominau aceste produse. De asemenea, în UE existau aproximativ 1,5 milioane de întreprinderi de servire de produse alimentare și băuturi, cum ar fi restaurante, baruri, cafenele și servicii alimentare de catering.

La nivelul UE, întreprinderile de distribuție a produselor alimentare și a băuturilor sunt angajatori importanți. În 2017, existau 10,6 milioane de persoane care lucrau în domeniul vânzării angro și al vânzării en detail specializate de produse alimentare și de băuturi, precum și în restaurante, baruri, cafenele și servicii de catering. În plus, existau alte 5,0 milioane de persoane care lucrau în magazine nespecializate, în care predomina vânzarea en detail de produse alimentare și de băuturi.

Cultura cafenelelor și a restaurantelor, precum și turismul contribuie la explicarea concentrației relative din statele membre din sudul Europei; de exemplu, exista o întreprindere care servea băuturi, cum ar fi un bar sau o cafenea, la fiecare 234 de locuitori în Portugalia, 255 de locuitori în Spania și 291 de locuitori în Grecia.

Seturi de date conexe: Wholesalers (în limba engleză )și retailers (în limba engleză).

Transportul

Desigur, lanțul „de la fermă la consumator” se bazează pe transport pentru a duce producția agricolă brută și produsele alimentare de la producători la consumatori. Durata deplasării și rețeaua modală pe care circulă produsele alimentare pot varia considerabil; printre mulți alți factori, acestea depind de caracterul perisabil al produselor și de cerințele de a le păstra proaspete și de a le menține buna calitate. De exemplu, anumite produse agricole și produse alimentare vor trebui păstrate congelate, altele refrigerate sau în atmosferă controlată, în timp ce altele vor fi transportate în stare uscată sau în unități de depozitare cu sistem de climatizare.

Miliarde de tone de produse agricole și de produse alimentare sunt transportate anual pe șosele de camioane din UE. În 2017 și 2018, aproximativ 1,2 miliarde de tone de produse agricole primare provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit au fost transportate pe șosele de camioane înmatriculate în UE-27 (capacitate de încărcare de peste 3,5 tone). Acestea includ atât bunurile produse în UE, cât și importurile din afara UE. În 2017, alte 1,5 miliarde de tone de produse alimentare, băuturi și tutun au fost transportate de camioane înmatriculate în UE.

Figura 10: Transportul rutier al produselor agricole și alimentare, UE-27, 2010-2018
Sursa: Eurostat (road_go_ta_tg) și (road_go_ta_dctg)

Trebuie avut în vedere faptul că aceste cifre nu iau în considerare greutatea produselor transportate pe șoselele din UE de camioane înmatriculate în afara UE și nici de camioane cu o capacitate de încărcare mai mică de 3,5 tone. Acest lucru este important de avut în vedere în țările de la frontiera UE, întrucât o parte a transportului internațional nu este acoperită de aceste statistici.

O unitate de măsură a transportului de marfă este tona-kilometru (tkm). Aceasta reprezintă transportul unei tone de mărfuri cu un anumit mod de transport pe distanța de un kilometru. În sensul prezentei analize, această măsură este denumită „distanță parcursă în sarcină utilă”. Produsele provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit au fost transportate de camioane înmatriculate în UE, cu o capacitate de încărcare de peste 3,5 tone, pentru o distanță parcursă în sarcină utilă de 195 de miliarde de tone-kilometri în 2017 și de 191 de miliarde de tone-kilometri în 2018. În 2017, au fost transportate produse alimentare, băuturi și tutun în valoare de alte 288 de miliarde de tone-kilometri. Pentru a avea context, acesta a fost echivalentul unei distanțe medii de 176 km pentru fiecare tonă de astfel de mărfuri combinate transportate pe șosele.

O gamă largă de produse sunt transportate de camioane înmatriculate în UE, dar în 2017 distanța parcursă în sarcină utilă a grupurilor combinate de produse provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit, precum și a produselor alimentare, a băuturilor și a tutunului a fost mai mare decât cea a oricărui alt grup de produse. În 2017, aceste grupuri combinate de produse au reprezentat 27,5 % din distanță parcursă în sarcină utilă a totalului transporturilor rutier de marfă efectuat de camioane înmatriculate în UE și 20,8 % din totalul tonelor de mărfuri transportate pe șosele.

Marea majoritate (85,4 % din produse, în tone, 2017) a produselor provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit au fost transportate de camioane înmatriculate în UE pe distanțe mai mici de 300 km. Acest lucru a fost valabil, de asemenea, și în cazul (79,8 %) produselor alimentare, al băuturilor și al produselor din tutun. Într-adevăr, în ambele cazuri, majoritatea acestor produse (68,1 % și, respectiv, 58,9 %) au fost transportate pe distanțe mai mici de 150 km. În mare parte, aceasta reflectă caracterul perisabil al multor produse agricole și alimentare (în special al celor proaspete), precum și disponibilitatea lor la scară largă datorită producătorilor regionali.

La nivelul UE, transportul rutier național de marfă, efectuat între două locuri situate în aceeași țară de un vehicul înmatriculat în țara respectivă, a fost cea mai însemnată componentă a transportului rutier de marfă în cazul produselor provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit și al produselor alimentare, precum și în cazul altor produse. În toate statele membre, transportul național a predominat în cadrul transportului rutier de marfă în cazul produselor provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit. Cele mai mari ponderi (peste 99 %) s-au înregistrat în state membre insulare, precum Cipru și Irlanda, și în statele membre cu legături puternice de transport maritim internațional, precum Finlanda și Suedia. Doar în câteva state membre, precum Țările de Jos și Belgia, unde există porturi importante pentru transportul de mărfuri, precum și în Luxemburg, Slovenia, Ungaria și Slovacia, ponderea transportului internațional de mărfuri în cazul produselor provenite din agricultură, vânătoare, silvicultură și pescuit a depășit 15 %.

Etapa de consum

Cetățenii UE au la dispoziție o mare varietate de produse alimentare și de băuturi. Adesea, achizițiile reflectă bucătăria locală, regională și națională și fac parte din identitatea culturală națională a unui stat membru. De asemenea, există diferențe considerabile în ceea ce privește proporția din veniturile gospodăriilor cheltuită pe produse alimentare și băuturi.

În 2018, la nivelul UE-27, produsele alimentare și băuturile (inclusiv serviciile de catering) au reprezentat împreună, în medie, 21,5 % din cheltuielile finale de consum ale gospodăriilor. Din acest total, în medie, o pondere de 11,8 % a fost cheltuită pentru alimente, 6,8 % pentru servicii de catering, 1,6 % pentru băuturi alcoolice și 1,2 % pentru băuturi nealcoolice. Totuși, aceste ponderi au variat semnificativ între statele membre. Cele mai ridicate proporții globale s-au înregistrat în România și în Estonia (fiecare de 30,9 %), iar cele mai scăzute s-au înregistrat în Luxemburg (17,3 %) și în Germania (16,6 %).

Pentru majoritatea persoanelor, produsele alimentare și băuturile sunt cheltuieli esențiale, deși multe persoane se confruntă cu sărăcie alimentară. În 2018, aproximativ una din zece persoane (aproximativ 11,9 %) cu vârsta de peste 16 de ani s-a aflat într-o situație de imposibilitate sau de imposibilitate gravă de a-și procura o mâncare cu carne, pui, pește sau un echivalent vegetarian. Proporția a fost cea mai ridicată (13,8 %) în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 55 și 64 de ani.

În UE, sărăcia îi împiedică pe mulți oameni să aibă parte de mâncare hrănitoare. Cu toate acestea, pe măsură ce venitul mediu crește, adesea produsele sunt înlocuite cu produse de calitate mai bună și crește consumul de servicii de catering. Cheltuielile medii pentru produse alimentare și băuturi, ca procent din venituri, tind să scadă pe măsură ce venitul mediu crește.

În rândul grupurilor socioeconomice de la nivelul UE, cea mai mare proporție a consumului privat pentru produse alimentare s-a înregistrat în rândul șomerilor (17,2 %) și al pensionarilor (15,9 %), iar cea mai scăzută proporție s-a înregistrat în rândul lucrătorilor care nu desfășoară muncă manuală (12,6 %). Cea mai mare proporție a consumului privat pentru servicii de catering s-a înregistrat în cazul lucrătorilor care nu desfășoară muncă manuală (5,4 %). S-a înregistrat o variație relativ redusă a proporției consumului casnic de băuturi alcoolice între diversele grupuri socioeconomice (între 0,9 și 1,1 puncte procentuale).

Deci pe ce fel de alimente și băuturi cheltuiesc oamenii banii? Printre categoriile de produse alimentare, carnea a reprezentat cea mai mare proporție a consumului privat în fiecare stat membru (3,3 % în medie la nivelul UE în 2015, atingând însă un nivel ridicat de 7,8 % în România).

Comisia Europeană are o serie de inițiative de promovare a regimurilor alimentare sănătoase și sustenabile. Printre acestea se numără inițiativa din 2007 privind problemele de sănătate legate de alimentație, excesul de greutate și obezitate^[5], care include inițiative referitoare la etichetarea produselor alimentare, la programe de distribuire de fructe și de lapte în școli, la proiecte sportive și de cercetare. Printre alte obiective s-au numărat: combaterea deficiențelor nutriționale și a problemelor de sănătate direct legate de excesul de greutate; promovarea unor produse alimentare sigure și sustenabile, reducerea risipei de alimente și îmbunătățirea bunăstării animalelor. Problemele de sănătate direct legate de excesul de greutate sau de obezitate au, de asemenea, un impact economic, sub formă de costuri aferente tratamentelor pentru bolile legate de greutate. Obezitatea cauzează o serie de boli cronice, inclusiv diabet, cancer și boli cardiace. Indicele de masă corporală (IMC) este definit ca greutatea unei persoane exprimată în kilograme împărțită la pătratul înălțimii acesteia.

În 2017, la nivelul UE-27, jumătate din populație (51,8 %) a fost clasificată ca supraponderală. În 2017, puțin peste o treime (36,9 %) din populația UE era supraponderală (cu un IMC între 25 și mai puțin de 30), iar 14,9 % din populație era obeză (cu un IMC mai mare de 30). Aceste proporții par să crească. Aceasta a fost situația în cazul marii majorități a statelor membre pentru care erau disponibile date începând din 2008. În unele state membre, proporția populației acestora care era supraponderală a crescut semnificativ; de exemplu, în Bulgaria, aceasta a crescut de la 50,8 % în 2008 la aproximativ 59,5 %, iar în România de la 50,3 % în 2008 la aproximativ 62,9 % în 2017 (cea mai mare rată dintre statele membre).

Proporția de persoane supraponderale și obeze variază în general în funcție de vârstă și culminează între vârsta de 55 și 74 de ani, înainte de a scădea din nou. La nivelul UE, puțin peste o cincime (22,1 % în 2014) dintre adulții tineri cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani erau supraponderali sau obezi. Cu toate acestea, aproape două treimi (66,4 % în 2014) dintre adulții cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani erau supraponderali sau obezi.

Tabelul 1: Ponderea populației supraponderale în funcție de sex și vârstă, 2014
(%)
Sursa: Eurostat (hlth_ehis_bm1e)

Aceste date evidențiază interesul politic de a promova regimuri alimentare sănătoase și sustenabile de-a lungul generațiilor și un consum de alimente sustenabil.

Seturi de date conexe: Consumtion expenditure (în limba engleză), socio-economic structure (în limba engleză) și obesity (în limba engleză).

Generarea de deșeuri

În 2016, la nivelul UE-27, gospodăriile au generat 187,4 milioane de tone de deșeuri, echivalentul a 8,3 % din totalul deșeurilor produse de activitățile economice și de gospodării. Aceste deșeuri includ, printre multe altele, materiale plastice, metale și îmbrăcăminte. În 2016, în cadrul deșeurilor menajere totale, au fost generate 28,3 milioane de tone de deșeuri animale și de deșeuri alimentare și deșeuri vegetale amestecate.

Figura 11: Generarea de deșeuri în funcție de activitățile economice și de gospodării, UE-27, 2016
(%)
Sursa: Eurostat (env_wasgen)

În perioada 2004-2016, cantitatea de deșeuri animale și de deșeuri alimentare și vegetale amestecate generate de gospodării s-a dublat (+104,1 %). Aceasta evidențiază necesitatea de a soluționa problema risipei de alimente în UE.

Set de date conexe: Generation of waste (în limba engleză).

Concluzie

Eforturile de a aborda problema deșeurilor, problema legată de greutate, precum și sănătatea cetățenilor, asigurând totodată securitatea alimentară și atenuând schimbările climatice, vor avea impact asupra întregului lanț alimentar. Acestea au implicații asupra a ceea ce produc fermierii și pescăriile și asupra modului în care produc, asupra modului în care produsele alimentare sunt ambalate, etichetate și transportate, asupra schimburilor comerciale cu parteneri din întreaga lume și, de asemenea, asupra produselor alimentare și asupra băuturilor pe care le consumăm. Prezentarea situației actuale din cadrul lanțului este primul pas al acestei noi strategii.

Date-sursă pentru tabele și grafice

A se descărca fișierul Excel cu statistici privind Strategia „De la fermă la consumator” (în limba engleză)

Surse de date

Ancheta referitoare la structura exploatațiilor agricole

Aproape toate statisticile referitoare la ferme și la fermieri au fost extrase din Ancheta referitoare la structura exploatațiilor agricole pentru anul 2016. Ancheta referitoare la structura exploatațiilor agricole (ASEA) oferă o gamă largă de informații cu privire la exploatațiile agricole, inclusiv date detaliate privind caracteristicile forței de muncă din agricultură. ASEA se desfășoară sub forma unui recensământ agricol o dată la 10 ani și se efectuează o anchetă prin sondaj o dată la 3 ani.

Agricultura ecologică

Datele sunt colectate anual și sunt furnizate de statele membre ale UE și de Islanda, Norvegia, Elveția, Turcia, Macedonia de Nord, Muntenegru și Serbia pe baza unui chestionar armonizat. Datele din această colectare anuală provin din datele administrative ale entităților naționale responsabile cu certificarea operatorilor implicați în sectorul ecologic. Până în anul de referință 2007, furnizarea datelor era voluntară. Începând cu anul de referință 2008, datele trebuie să fie furnizate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 889/2008 al Comisiei de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului.

Statistici referitoare la culturi

Statisticile referitoare la produsele vegetale sunt colectate în temeiul Regulamentului (CE) nr. 543/2009 și sunt obținute cu ajutorul anchetelor prin sondaj, fiind completate cu date administrative și estimări bazate pe observațiile experților. Sursele variază de la un stat membru al UE la altul ca urmare a circumstanțelor naționale și a practicilor statistice. Institutele naționale de statistică sau ministerele agriculturii sunt responsabile pentru colectarea datelor în conformitate cu regulamentele UE. Datele finale transmise către Eurostat sunt cât mai armonizate posibil. Eurostat este responsabil pentru stabilirea agregatelor UE. Statisticile care sunt colectate cu privire la produsele agricole se referă la peste 100 de produse vegetale individuale.

Statistici referitoare la efectivele de animale și la carne

Statisticile referitoare la efectivele de animale și la carne sunt colectate de statele membre ale UE în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1165/2008, care vizează efectivele de bovine, de porcine, de ovine și de caprine; statistici referitoare la sacrificările de bovine, de porcine, de ovine, de caprine și de păsări de curte; și previziuni privind producția de carne de vită, de vițel, de porc, de oaie și de capră. Anchetele privind efectivele de animale acoperă suficiente exploatații agricole pentru a reprezenta cel puțin 95 % din efectivele naționale de animale, astfel cum a stabilit ultima anchetă referitoare la structura exploatațiilor agricole. Statisticile referitoare la efectivele de bovine și de porcine sunt elaborate de două ori pe an, cu trimitere la o anumită zi din luna mai/iunie și o anumită zi din luna noiembrie/decembrie.

Statistici referitoare la sectorul laptelui și al produselor lactate

Statistici referitoare la sectorul laptelui și al produselor lactate sunt colectate în temeiul Deciziei 1997/80/CE de punere în aplicare a Directivei 1996/16/CE. Acestea vizează producția agricolă și utilizarea laptelui, precum și descrierea (structura), activitatea de colectare și de producție a fabricilor de produse lactate. Având în vedere numărul mic de întreprinderi de prelucrare a laptelui, datele naționale fac adesea obiectul confidențialității datelor statistice. Astfel, furnizarea totalurilor la nivelul UE în acest context reprezintă o provocare, iar unele dintre informațiile prezentate în analiză se bazează pe date parțiale în ceea ce privește statele membre (din care este posibil să fie excluse mai multe țări). Pe de o parte, statisticile provenite de la aceste câteva întreprinderi furnizează estimări timpurii cu privire la tendințe. Pe de altă parte, o imagine de ansamblu completă a sectorului produselor lactate necesită informații detaliate din partea fermelor, ceea ce înseamnă că cifrele finale privind producția de lapte sunt disponibile la nivelul UE doar la aproximativ un an după anul de referință. Produsele lactate sunt înregistrate ca greutate. Astfel, este dificil să se compare diversele produse (de exemplu laptele proaspăt și laptele praf). Volumul de lapte integral sau degresat utilizat în procesele de prelucrare a laptelui oferă cifre mai comparabile.

Conturile economice pentru agricultură

Conturile economice pentru agricultură (CEA) reprezintă un cont satelit al Sistemului european de conturi (SEC 2010). Acestea acoperă produsele și serviciile agricole produse în perioada contabilă, vândute de unitățile agricole, deținute sub formă de stocuri la ferme sau utilizate pentru prelucrare ulterioară de către producătorii agricoli. Conceptele CEA sunt adaptate specificului industriei agricole: de exemplu, CEA include nu numai producția de struguri și de măsline, ci și producția de vin și de ulei de măsline realizată de producătorii agricoli, dacă aceasta este realizată din strugurii și din măslinele proprii. Acestea includ informații privind consumul intern de produse vegetale utilizate în hrana pentru animale, precum și producția contabilizată ca producție pe cont propriu de bunuri de capital fix și consumul propriu al unităților agricole. CEA includ un cont de producție, un cont de exploatare, un cont de venit al întreprinderii și elemente ale unui cont de capital. Pentru elementele de producție, statele membre ale UE transmit către Eurostat valorile la prețurile de bază, precum și componentele acestora (valorile la prețurile de producție, subvențiile pentru produse și taxele pe produse).

Consumul de pesticide

Începând cu anul de referință 2011, colectarea datelor se bazează pe Regulamentul (CE) nr. 1185/2009 privind statisticile referitoare la pesticide, care a stabilit un cadru comun pentru producerea sistematică de statistici comunitare privind introducerea pe piață și utilizarea pesticidelor care sunt produse fitosanitare. „Clasificarea armonizată a substanțelor” clasifică fiecare substanță activă într-un grup principal, o categorie de produse și o clasă chimică. Eurostat este autorizat să publice date de țară neconfidențiale la nivelul grupului principal și al categoriei de produse.

Produsele fitosanitare sunt preparate care constau în sau conțin una sau mai multe substanțe active, sub forma în care sunt furnizate utilizatorului, menite:

să protejeze plantele și produsele vegetale împotriva tuturor organismelor dăunătoare sau să prevină acțiunea acestor organisme, cu condiția ca aceste substanțe să nu fie definite altfel în continuare;
să exercite o acțiune asupra proceselor vitale ale plantelor, cu condiția să nu fie substanțe nutritive (de exemplu regulatori de creștere);
să asigure conservarea produselor vegetale cu condiția ca aceste substanțe sau produse să nu facă obiectul dispozițiilor speciale ale Consiliului sau Comisiei privind agenții de conservare;
să distrugă plantele nedorite; sau
să controleze și să prevină creșterea nedorită a plantelor.

Cu toate acestea, nu există nicio definiție comună adoptată de toate statele membre și pot exista diferențe semnificative în ceea ce privește gama de produse utilizate în diferite țări, astfel încât comparabilitatea este limitată. Pentru orice evaluare detaliată, sunt necesare informații suplimentare privind situația din anumite țări. Datele se referă la cantitățile de substanțe active, care sunt substanțele dintr-un produs comercial ce cauzează efectul dorit asupra organismelor-țintă (ciuperci, buruieni, dăunători etc.). În general, datele de bază sunt exprimate în kg de ingredient activ vândut pe an pentru fiecare dintre principalele categorii funcționale de produse („Erbicide, desicanți și agenți împotriva stratului de mușchi”, „Fungicide și bactericide”, „Insecticide și acaricide” și altele).

Datele privind vânzările de pesticide acoperă atât utilizările agricole, cât și cele neagricole.

Statisticile referitoare la vânzările de pesticide sunt supuse restricțiilor de confidențialitate. Impactul acestor restricții asupra datelor variază în funcție de statele membre, de tipul de pesticide și de an. În ceea ce privește vânzările totale de pesticide în perioada 2011-2017 la nivelul UE, <3 % din volumul de date sunt confidențiale.

Consumul de îngrășăminte minerale

Eurostat publică două seturi de date privind îngrășămintele anorganice: (aei_fm_usefert) și (aei_fm_manfert). Primul este colectat de la statele membre și reprezintă o estimare a utilizării azotului (N) și a fosforului (P) în agricultură. Celălalt set de date este consumul estimat pe baza vânzărilor de îngrășăminte minerale în UE furnizate de Fertilizers Europe. Cifrele estimate de asociația comercială Fertilizers Europe pe baza vânzărilor de îngrășăminte minerale corespund în mare parte estimărilor privind utilizarea azotului și a fosforului raportate de țări, deși nu pot fi comparate direct din cauza diferențelor metodologice.

Pondere de azot brută

Metodologia pentru ponderile de azot este descrisă în manualul Eurostat/OCDE privind bilanțul nutrienților. Ponderea de azot brută enumeră toate intrările și ieșirile în și din sol și calculează excedentul brut de azot ca diferența dintre intrările totale și ieșirile totale. Excedentul brut de azot pe hectar se obține prin împărțirea excedentului total brut de azot la suprafața de referință. Suprafața de referință a versiunii actuale a ponderilor încărcate în baza de date a Eurostat este SAU (suprafața agricolă utilizată). Ar trebui menționat că unele țări utilizează metodologii ușor diferite; Austria și Spania se încadrează în acest grup. Aceasta înseamnă că seriile cronologice sunt comparabile în interiorul țărilor, dar valorile individuale nu ar trebui comparate cu valorile individuale ale altor țări.

Statistici referitoare la pescuit

Statisticile referitoare la pescuit sunt colectate de Eurostat din surse naționale oficiale pentru statele membre ale UE și pentru membrii Spațiului Economic European (SEE). Statisticile sunt colectate utilizând concepte și definiții convenite la nivel internațional și elaborate de grupul de lucru responsabil cu coordonarea (CWP), în care sunt incluse Eurostat și alte câteva organizații internaționale cu responsabilități în domeniul statisticilor referitoare la pescuit.

Statisticile europene referitoare la producția de produse pescărești includ producția provenită din capturi și din acvacultură. Capturile se referă la produsele pescărești capturate în orice scop (comercial, industrial, de agrement și de subzistență) de toate tipurile și din toate clasele de unități de pescuit (inclusiv pescari, nave, unelte de pescuit etc.). Pavilionul navei de pescuit este utilizat ca indicator principal al naționalității capturii. Pe lângă capturi, Eurostat colectează, de asemenea, statistici privind debarcările care se referă la toate produsele pescărești (exprimate în greutate de produs) debarcate în țara raportoare, indiferent de naționalitatea navei care efectuează debarcările. Trebuie incluse și debarcările efectuate de navele țării raportoare în porturi din afara UE și importate în UE. Producția de acvacultură se referă la exploatarea agricolă a organismelor acvatice (de apă dulce sau de apă sărată), în condiții controlate. Acvacultura implică o anumită formă de intervenție în procesul natural de creștere, de exemplu prin populare regulată, hrănire și protejare împotriva prădătorilor. Exploatarea agricolă implică, de asemenea, proprietatea individuală sau colectivă asupra stocurilor care sunt crescute.

Statisticile referitoare la capturi sunt transmise către Eurostat de țările membre ale SEE în conformitate cu următoarea legislație a UE:

Regulamentul (CE) nr. 218/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind comunicarea datelor statistice referitoare la capturile nominale de către statele membre care practică pescuitul în Atlanticul de Nord-Est (JO L 87, 31.3.2009);

Regulamentul (CE) nr. 217/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind furnizarea de statistici referitoare la capturile de pește și la activitatea piscicolă de către statele membre care pescuiesc în Atlanticul de Nord-Vest (JO L 87, 31.3.2009);

Regulamentul (CE) nr. 216/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2009 privind transmiterea statisticilor cu privire la capturile nominale de către statele membre care pescuiesc în alte zone decât Atlanticul de Nord (JO L 87, 31.3.2009, p. 1).

Statisticile sunt raportate ca echivalent al greutății în viu a debarcărilor (cu alte cuvinte, greutatea debarcată a unui produs căruia i s-a aplicat un factor de conversie adecvat). Prin urmare, sunt excluse cantitățile de produse pescărești care sunt capturate, dar nu sunt debarcate. În ceea ce privește statisticile referitoare la debarcări, fiecare țară raportează date anuale cu privire la cantitățile și la valorile produselor pescărești debarcate în porturile sale în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1921/2006 din 18 decembrie 2006 privind transmiterea de date statistice referitoare la debarcările de produse pescărești în statele membre și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 1382/91 al Consiliului (JO L 403, 30.12.2006). În ceea ce privește statisticile referitoare la acvacultură, autoritățile naționale transmit către Eurostat statistici referitoare la producția de acvacultură în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 762/2008 din 9 iulie 2008 privind transmiterea de către statele membre a statisticilor în domeniul acvaculturii și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 788/96 al Consiliului (JO L 218, 13.8.2008).

În ceea ce privește flota de pescuit, statisticile pentru statele membre ale UE provin din registrul flotei de pescuit al Uniunii, păstrat de Direcția Generală Afaceri Maritime și Pescuit a Comisiei Europene. Statisticile pentru Islanda și Norvegia sunt compilate din dosarele flotelor prezentate de autoritățile naționale.

Generarea de deșeuri

Pentru a monitoriza punerea în aplicare a politicii privind deșeurile, în special respectarea principiilor valorificării și eliminării în condiții de siguranță, este nevoie de statistici fiabile privind generarea și gestionarea deșeurilor provenite de la întreprinderi și gospodării private. În 2002, a fost adoptat Regulamentul (CE) nr. 2150/2002 referitor la statisticile privind deșeurile, care a creat un cadru pentru armonizarea statisticilor europene în acest domeniu. Începând cu anul de referință 2004, regulamentul impune ca, o dată la doi ani, statele membre ale UE să furnizeze date privind generarea, valorificarea și eliminarea deșeurilor. Datele privind generarea și tratarea deșeurilor sunt disponibile în prezent pentru anii pari de referință din perioada 2004-2016.

Statistici structurale de întreprindere (SSI)

Statisticile structurale de întreprindere descriu structura, desfășurarea și performanța activităților economice, până la nivelul de activitate cel mai detaliat (câteva sute de sectoare economice). Statisticile structurale de întreprindere sunt transmise anual de către statele membre ale UE în temeiul unei obligații legale începând din 1995. Statisticile structurale de întreprindere acoperă toate activitățile economiei întreprinderilor, cu excepția activităților agricole și a serviciilor personale, iar datele sunt furnizate de către toate statele membre ale UE, de Norvegia și Elveția, de unele țări candidate și potențial candidate. Datele sunt colectate în funcție de domeniul de activitate: anexa I – servicii, anexa II – industrie, anexa III – comerț și anexa IV – construcții și în funcție de seturile de date. Fiecare anexă conține mai multe seturi de date, astfel cum se indică în Regulamentul privind statisticile structurale de întreprindere. Majoritatea datelor sunt colectate de institutele naționale de statistică (INS) prin intermediul anchetelor statistice, al registrelor întreprinderilor sau din diverse surse administrative. Birourile naționale de reglementare sau de control ale instituțiilor financiare sau ale băncilor centrale furnizează adesea informațiile prevăzute pentru sectorul financiar (NACE REV 2 secțiunea K/NACE REV 1.1 secțiunea J). Statele membre aplică metode statistice diferite, în funcție de sursa datelor, precum extinderea datelor, estimările pe bază de model sau diverse forme de imputare, pentru a asigura calitatea statisticilor structurale de întreprindere produse.

Statistici PRODCOM

Statisticile PRODCOM furnizează informații detaliate cu privire la volumul fizic al producției vândute în cursul perioadei de anchetă, la valoarea producției vândute în cursul perioadei de anchetă și, pentru anumite produse, la volumul producției totale în cursul perioadei de anchetă. Ancheta PRODCOM se bazează pe lista PRODCOM, care cuprinde aproximativ 3 900 de produse. Codurile de 8 cifre utilizate în listă se bazează pe pozițiile de 6 cifre din CPA și, prin urmare, pe pozițiile de 4 cifre din NACE rev. 1.1. Începând cu 2008, codul PRODCOM este corelat cu CPA 2008 și NACE Rev. 2. Corelația cu NACE permite INS-urilor să utilizeze registrul întreprinderilor pentru a identifica întreprinderile care ar putea fabrica produsul. Lista PRODCOM este revizuită în fiecare an.

Statistici privind transportul

Datele privind transportul rutier de mărfuri sunt derivate din microdatele colectate în cadrul Regulamentului (UE) nr. 70/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind datele statistice referitoare la transportul rutier de mărfuri. Cifrele sunt agregate pe baza anchetelor prin sondaj efectuate de țările raportoare. Datele se referă la tone, tone-kilometri, vehicul-kilometri și la numărul de deplasări. Statisticile privind transportul rutier de marfă sunt raportate de către statele membre pentru vehiculele înmatriculate în țara lor. Statisticile privind transportul pe căile navigabile interioare furnizează informații privind volumul și performanța transportului de marfă în rețeaua UE de căi navigabile interioare. Acestea sunt raportate pe baza „principiului teritorialității”, ceea ce înseamnă că fiecare țară raportează încărcarea, descărcarea și circulația bunurilor care au loc pe teritoriul său național, indiferent de țara de origine a întreprinderilor sau de locul primei încărcări și al descărcării finale.

Statistici privind comerțul

Datele UE provin din baza de date COMEXT a Eurostat. COMEXT este baza de date de referință a Eurostat pentru comerțul internațional cu mărfuri. Aceasta asigură accesul nu numai la date recente și la date istorice din statele membre UE, ci și la statistici pentru un număr semnificativ de țări terțe. Statisticile agregate și detaliate privind comerțul internațional care sunt difuzate pe site-ul web al Eurostat sunt compilate din date COMEXT, în conformitate cu un proces lunar. Deoarece COMEXT este actualizat zilnic, este posibil ca datele publicate pe site-ul web să fie diferite de datele stocate în COMEXT, în cazul revizuirilor recente.

În prezentul articol, produsele agricole sunt clasificate în conformitate cu subpozițiile din Nomenclatura combinată (NC), pe baza clasificării internaționale cunoscute sub denumirea de Sistemul armonizat de denumire și codificare a mărfurilor (SA) administrat de Organizația Mondială a Vămilor. Cele 24 de capitole (coduri de 2 cifre) ale produselor agricole din nomenclatura NC sunt grupate în 3 tipuri principale: produse ale regnului animal, ale regnului vegetal și ale industriei alimentare. Capitolul 15 (grăsimi și uleiuri de origine animală sau vegetală; produse ale disocierii acestora; grăsimi alimentare prelucrate; ceară de origine animală sau vegetală) este inclus la produse ale regnului vegetal.

Cheltuieli pentru consum final

Eurostat colectează date privind cheltuielile pentru consum final al gospodăriilor populației în conformitate cu Clasificarea Consumului Individual pe Destinații (COICOP) în cadrul SEC 2010. Cerințele de transmitere pentru fiecare set de date sunt definite în programul de transmitere SEC 2010. În ceea ce privește datele COICOP, acestea sunt t+9 luni după perioada de referință.

Cheltuielile pentru consum final al gospodăriilor populației sunt clasificate în funcție de destinația consumului în conformitate cu clasificarea COICOP [Clasificarea Consumului Individual pe Destinații, a se vedea, de asemenea, Regulamentul (CE) nr. 113/2002 al Comisiei din 23 ianuarie 2002]. Categoriile COICOP relevante la nivel de trei cifre sunt următoarele:

P010 – Alimente și băuturi nealcoolice
P011 – Alimente
P012 – Băuturi nealcoolice
P020 – Băuturi alcoolice, tutun și narcotice
P021 – Băuturi alcoolice
P111 – Servicii de catering

Statistici privind indicele de masă corporală (IMC)

Ancheta europeană de sănătate realizată prin interviu (EHIS) este sursa informațiilor pentru statisticile privind IMC. Scopul acesteia este de a furniza statistici armonizate la nivelul statelor membre ale UE în ceea ce privește starea de sănătate a respondenților, stilul lor de viață (factori determinanți ai sănătății) și utilizarea serviciilor de asistență medicală de către aceștia. Indicele de masă corporală (IMC) reprezintă măsurarea greutății unei persoane în raport cu înălțimea acesteia, care este destul de bine corelată cu grăsimea corporală. IMC este acceptat ca fiind cel mai util în măsurarea obezității în cazul adulților (persoanele în vârstă de cel puțin 18 ani), unde sunt disponibile numai date privind greutatea și înălțimea. Acesta se calculează ca greutate a unei persoane (în kilograme) împărțită la pătratul înălțimii sale (în metri). IMC = greutate (kg) / înălțime (m²)

Se utilizează următoarea subdiviziune (conform OMS) pentru clasificarea rezultatelor IMC:

< 18,50: subponderal;

18,50 – < 25,00: interval normal;

>=25,00: supraponderal;

>= 30,00: obez.

Contextul

Farm to Fork strategy (în limba engleză) pentru un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic este o componentă esențială a Pactului verde european.

Aceasta are cinci obiective strategice esențiale:

(i) Asigurarea unei producții alimentare durabile

Aici sunt incluse eforturi pentru: a consolida eforturile depuse de fermieri și pescari în vederea combaterii schimbărilor climatice, a protejării mediului și a conservării biodiversității; a reduce semnificativ utilizarea pesticidelor chimice, a îngrășămintelor și a antibioticelor, precum și dependența de acestea; a dezvolta și mai mult agricultura ecologică; a sprijini în continuare mijloacele de subzistență ale fermierilor și ale pescarilor aflați în tranziție.

(ii) Stimularea prelucrării durabile a alimentelor și a practicilor durabile din aval

Aici sunt incluse eforturi pentru: a influența alegerile consumatorilor în ceea ce privește regimul alimentar; a revizui standardele de comercializare; a stabili profiluri nutriționale; a îmbunătăți ambalarea alimentelor.

(iii) Promovarea unui consum durabil de alimente

Aici sunt incluse eforturi pentru: a inversa tendința de creștere a incidenței excesului de greutate și a obezității la nivelul UE; a consolida capacitatea de acțiune a consumatorilor cu ajutorul unei mai bune etichetări a produselor alimentare; a stabili criterii minime obligatorii privind achizițiile publice durabile.

(iv) Reducerea pierderilor și a risipei de alimente

Aici sunt incluse eforturi pentru: a reduce pierderile de alimente la nivelul lanțului de aprovizionare; a îmbunătăți recuperarea nutrienților și a materiilor prime secundare; a consolida bioeconomia, gestionarea deșeurilor și energia din surse regenerabile.

(v) Combaterea fraudei alimentare la nivelul lanțului de aprovizionare

Aici sunt incluse eforturi pentru: a îmbunătăți trasabilitatea și alertele privind produsele alimentare.

Direct access to

Metodologie

Agriculture (în limba engleză)
Waste (în limba engleză)
Structural business statistics (în limba engleză)
International trade in goods (în limba engleză)
Transport (în limba engleză)

Legislație

Agriculture (în limba engleză)
Fisheries (în limba engleză)
Waste (în limba engleză)
Structural business statistics (în limba engleză)
International trade in goods (în limba engleză)
Transport (în limba engleză)

Linkuri externe

European Commission: Farm to Fork strategy for sustainable food (în limba engleză)

Note

↑ În context contabil, o industrie este o ramură a activității economice. Termenul „industrie agricolă” este utilizat pentru a descrie ramura producției agricole, dar nu trebuie înțeles a însemna că agricultura este industrializată sau că se referă la prelucrarea materiilor prime.
↑ OCDE (2019), Accelerating Climate Action: Refocusing policies through a Well-being lens (Accelerarea acțiunilor climatice: Reorientarea politicilor dintr-o perspectivă a bunăstării)
↑ Zonele importante ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) 21, 27, 34, 37, 41, 47, 51.
↑ Pentru informații suplimentare, a se vedea site-ul web al Comisiei Europene Politica comună în domeniul pescuitului (PCP)
↑ Pentru informații suplimentare, a se vedea aici.

[1] În context contabil, o industrie este o ramură a activității economice. Termenul „industrie agricolă” este utilizat pentru a descrie ramura producției agricole, dar nu trebuie înțeles a însemna că agricultura este industrializată sau că se referă la prelucrarea materiilor prime.

[2] OCDE (2019), Accelerating Climate Action: Refocusing policies through a Well-being lens (Accelerarea acțiunilor climatice: Reorientarea politicilor dintr-o perspectivă a bunăstării)

[3] Zonele importante ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) 21, 27, 34, 37, 41, 47, 51.

[4] Pentru informații suplimentare, a se vedea site-ul web al Comisiei Europene Politica comună în domeniul pescuitului (PCP)

[5] Pentru informații suplimentare, a se vedea aici.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]