Archive:Statistici privind criminalitatea

Date extrase în iulie 2020.

Actualizare planificată a articolului: noiembrie 2021.

This Statistics Explained article has been archived on 25 August 2021.

Highlights

Între 2012 și 2018, numărul jafurilor înregistrate de poliție în UE-27 a scăzut cu 34 %.

Au existat 3 993 de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție în UE-27 în 2018, ceea ce reprezintă o reducere de 30 % față de 2008.

Jafuri, media în perioada 2016-2018
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Statisticile prezentate în acest articol se bazează pe cifrele oficiale referitoare la infracțiunile (fapte penale) înregistrate de poliție din Europa din perioada 2008-2018. Rezultatele acoperă Uniunea Europeană (UE-27), cele trei jurisdicții din Regatul Unit, țările AELS, precum și parțial țările candidate și țările potențial candidate.

Full article

Numărul jafurilor a scăzut cu 34 % în UE-27 între anii 2012 și 2018

Între 2012 și 2018, numărul jafurilor înregistrate de poliție în UE-27 a scăzut cu 34 %, la aproximativ 299 000. În schimb, a existat o creștere cu 8,8 % între 2008 și 2012, cel mai înalt nivel din perioada 2008-2018, astfel cum se indică în figura 1. În 2018 nu au fost raportate cifre pentru Estonia, Franța, Luxemburg și Finlanda, astfel încât evoluția exactă la nivelul UE-27 în perioada 2017-2018 este oarecum incertă. În perioada 2017-2018 au existat scăderi în majoritatea țărilor UE-27, cele mai mari creșteri relative înregistrându-se în Irlanda (8 %) și în Slovenia (11 %).

Figura 1: Jafuri (infracțiuni înregistrate de poliție), UE-27, 2008-2018
(numărul de infracțiuni)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Figura 2 prezintă jafurile înregistrate de poliție în raport cu dimensiunea populației (numărul de infracțiuni la 100 000 de locuitori). În medie, în perioada 2016-2018, cele mai mari niveluri în UE-27 au fost observate în Belgia (154,3), Franța (153,3), Spania (132,5) și Portugalia (115,5), iar cele mai reduse niveluri au fost observate în Estonia (17,1), România (16,2), Cehia (14,6), Slovenia (11,7), Cipru (10,5), Slovacia și Ungaria (9,0 în ambele). În rândul țărilor AELS, Elveția a avut cea mai ridicată rată, cu 20,9 jafuri înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori.

Figura 2: Jafuri, media în perioada 2016-2018
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

3 993 de omoruri săvârșite cu intenție în UE-27 în 2018

Au existat aproximativ 3 993 de omoruri săvârșite cu intenție înregistrate de poliție în UE-27 în 2018, ceea ce reprezintă o reducere de 30 % față de 2008. Tabelul 1 prezintă cifrele raportate pe țări.

Tabelul 1: Omoruri săvârșite cu intenție, 2008-2018
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Figura 3 prezintă omorurile săvârșite cu intenție în raport cu dimensiunea populației (infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori). În 2018, cele mai mari cifre au fost observate în Letonia (5,2), Lituania (3,5) și Estonia (1,9). În 15 țări, procentul a fost sub 1 la 100 000.

Figura 3: Omoruri săvârșite cu intenție, 2018
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

583 000 de atacuri în UE-27 în 2018

În 2018, numărul atacurilor înregistrate de poliție în UE-27 a fost de aproximativ 583 000, în scădere cu 6,2 % față de 621 500 în 2010. Astfel cum se indică în figura 4, tendința a fost în general descendentă în perioada 2010-2018. Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că numărul total înregistrat în UE în perioada 2016-2018 se bazează parțial pe cifrele anterioare, având în vedere lipsa cifrelor pentru Franța (2017-2018) și Ungaria (2016-2018). Cifrele raportate indică o tendință de creștere în Franța în perioada 2010-2016 (de la 232 000 la 243 000) și o scădere în Ungaria în perioada 2010-2015 (de la 14 600 la 12 500).

Numărul de atacuri înregistrate de poliție variază foarte mult la nivelul UE-27, chiar și în raport cu dimensiunea populației. Diferitele legi, rata de raportare și practicile de înregistrare afectează comparația între țări. De exemplu, pe lângă atacurile grave, unele cifre naționale includ atacuri minore, atacuri letale (ucidere din culpă, omor etc.) sau violență sexuală (care, de obicei, se calculează separat).

Figura 4: Atacuri, UE-27, 2010-2018
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

528 000 de furturi de autovehicule la nivelul UE-27 în 2018

În 2018, au existat în UE-27 aproximativ 528 000 de furturi de autovehicule înregistrate de poliție, o reducere cu aproximativ 40 % în comparație cu 2008. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că, în ceea ce privește cifrele lipsă pentru Franța (2017-2018), Cipru (2018) și Ungaria (2016-2018), au fost utilizate cifrele disponibile raportate în cel mai recent an. Astfel cum se indică în figura 5, a existat o tendință descendentă în UE-27 în ansamblu în perioada 2008-2018. În schimb, în perioada 2017-2018, Irlanda și Croația s-au confruntat cu o creștere de 8 % a furturilor de autovehicule înregistrate de poliție.

Figura 5: Furturi de vehicule terestre cu motor, UE-27, 2008-2018
(numărul de infracțiuni înregistrate de poliție)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Cele mai mari cifre (media 2016-2018) au fost observate în Grecia (260,6), Italia (244,2), Franța (241,9), Suedia (237,3) și Țările de Jos (169,3) pentru furturi de autovehicule înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori. Cele mai mici cifre din UE-27 au fost observate în Slovacia (27,8), Estonia (25,1), Croația (21,4), România (10,8) și Danemarca (4,0). În rândul țărilor AELS, Elveția a avut cea mai mare cifră, de 80,5 furturi de autovehicule la 100 000 de locuitori.

„Furtul de autovehicule” include furtul de motociclete, autoturisme, autobuze, autocare, autocamioane, camioane, buldozere etc., dar practicile de raportare și de înregistrare variază și afectează comparația între țări și între ani.

Figura 6: Furturi de vehicule terestre cu motor, media 2016-2018
(infracțiuni înregistrate de poliție la 100 000 de locuitori)
Sursa: Eurostat (crim_off_cat)

Date-sursă pentru tabele și grafice

Date-sursă pentru tabele și grafice (în limba engleză)

Surse de date

Statistici privind criminalitatea și sisteme de justiție penală în general

Sursele de date includ poliția și alte autorități de aplicare a legii, procurorii, instanțele judecătorești, penitenciarele, ministerele de resort și institutele de statistică. Autoritățile naționale sunt responsabile pentru cifrele oficiale care sunt transmise la Eurostat și Națiunilor Unite (Ancheta privind evoluția criminalității și operațiunile sistemelor de justiție penală a Națiunilor Unite).

Date furnizate în cadrul acestui articol

Acest articol prezintă rezultate bazate pe cifre oficiale pentru infracțiuni (fapte penale) înregistrate de poliție după 2008. Eurostat actualizează baza de date web atunci când țările trimit cifre noi, care pot fi diferite de cifrele prezentate în versiunile anterioare ale articolelor web. O problemă majoră pentru statisticile privind criminalitatea la nivel european este lipsa cifrelor. Mai multe dintre cifrele totale la nivelul UE prezentate în acest articol au fost ajustate din această cauză. De exemplu, dacă a lipsit o cifră din 2017, a fost utilizată cifra pentru 2016 din aceeași țară pentru aceeași infracțiune. În unele cazuri, se utilizează media dintre anul precedent și anul ulterior respectivului an. O altă metodă de a soluționa problema datelor lipsă este compararea mediilor pe trei ani. Pentru unele infracțiuni, pur și simplu lipsesc prea multe date pentru a prezenta o cifră totală la nivelul UE. Baza de date web conține cifrele astfel cum au fost raportate (fără ajustări).

Anumite infracțiuni

Date suplimentare în ceea ce privește omorurile săvârșite cu intenție, violurile și violența sexuală:

Date anterioare

Contextul

Statisticile privind criminalitatea sunt utilizate de instituțiile UE, autoritățile naționale, mass-media, politicieni, organizații și publicul larg. Fiecare stat își stabilește propria legislație penală, definește infracțiunile, procedurile judiciare, consecințele juridice, precum și specificațiile pentru statisticile oficiale privind criminalitatea (cu excepția infracțiunilor reglementate de dreptul internațional sau de dreptul UE). În general, statisticile privind criminalitatea sunt mai puțin comparabile între state decât statisticile cu specificații internaționale.

În pofida legislațiilor lor penale diferite, se poate afirma, de asemenea, că există numeroase similitudini între țările europene. Acest lucru, combinat cu interesul public și politic, a constituit contextul pentru elaborarea statisticilor privind criminalitatea la nivelul UE. În ultimul deceniu, instituțiile UE, autoritățile naționale și ONU au cooperat în vederea îmbunătățirii statisticilor europene privind criminalitatea. O îmbunătățire majoră a calității constă în utilizarea unei clasificări comune a infracțiunilor.

Statisticile oficiale privind criminalitatea reflectă în principal modul în care autoritățile înregistrează și tratează cazurile. Cifrele sunt furnizate de autoritățile naționale precum poliția, procuratura, instanțele judecătorești și penitenciarele. Dintre acestea, cifrele furnizate de poliție prezintă imaginile cele mai ample, deoarece includ toate infracțiunile înregistrate, indiferent dacă acestea au condus sau nu la urmărirea penală. Totuși, înregistrările poliției nu măsoară frecvența totală a criminalității. Cu alte cuvinte, frecvența totală ar fi cazurile raportate plus cele neraportate, minus cele raportate în mod incorect. Se poate presupune în mod rezonabil că rata de raportare este ridicată atunci când este necesară înregistrarea la poliție în sprijinul unei cereri de despăgubire (de exemplu, în cazul furtului unui autovehicul și al unei spargeri).