Archive:Statistica balanței de plăți

This Statistics Explained article has been archived - for recent article on Balance of payment statistics see here

Date extrase în aprilie 2016. Cele mai recente date: Informații suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date.

Figura 1: Tranzacțiile de cont curent, UE-28, 2005–15 (¹)
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (bop_eu6_q)

Figura 2: Soldul contului curent în relațiile cu partenerii selecționați, UE-28, 2015
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (bop_eu6_q)

Tabelul 1: Soldul contului curent în relațiile cu restul lumii, 2005–15 (¹)
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (bop_eu6_q) și (bop_c6_q)

Tabelul 2: Conturile curente și de capital, 2015
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (bop_eu6_q) și (bop_c6_q)

Tabelul 3: Conturile curente și de capital legate de PIB, 2015
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (bop_gdp6_q)

Tabelul 4: Componentele selecționate ale soldului contului financiar, 2015 (¹)
(miliarde EUR)
Sursa: Eurostat (bop_eu6_q) și (bop_c6_q)

Tabelul 5: Componentele selecționate ale soldului contului financiar în raport cu PIB-ul, 2015
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (bop_c6_q), (bop_gdp6_q) și (nama_10_gdp)

Balanța de plăți înregistrează toate tranzacțiile economice dintre entitățile rezidente și entitățile nerezidente într-o anumită perioadă. Prezentul articol prezintă date privind conturile curente și conturile financiare ale balanței de plăți pentru Uniunea Europeană (UE) și statele sale membre. Datele sunt prezentate în raport cu noul standard de compilare din Manualul balanței de plăți al FMI ediția a 6-a (BPM6).

Balanța contului curent și a contului de capital determină expunerea unei economii în relațiile cu restul lumii, în timp ce contul financiar explică modul său de finanțare. În mod ideal, balanța contului curent și a contului de capital ar trebui să fie egală cu valoarea netă totală a contului financiar, în caz contrar,înseamnă că s-au înregistrat erori și omisiuni nete. Mai multe informații privind una dintre componentele contului financiar sunt furnizate în cadrul unui articol privind investițiile străine directe, iar una dintre componentele contului curent este prezentată într-un articol privind comerțul internațional cu servicii.

Principalele rezultate statistice

Contul curent

Excedentul de cont curent al UE-28 a fost de 161,6 miliarde EUR în 2015 (a se vedea Figura 1), adică 1,1 % din produsul intern brut (PIB). În schimb, în 2014, excedentul de cont curent a fost de 129,6 miliarde EUR. Cele mai recente evoluții ale contului curent din UE-28 au indicat o continuare a modelului institut încă din 2008: în timp ce deficitul de cont curent a atins un nivel maxim în 2008 de 2,1 % din PIB, acesta s-a diminuat treptat, iar în 2012 s-a transformat într-un excedent echivalent cu 0,6 % din PIB; excedentul a fost echivalent cu 1,1 % din PIB în 2013 și cu 0,9 % în 2014. Excedentul de cont curent pentru 2015 s-a bazat pe deficitele pentru veniturile primare și secundare (0,1 % și 0,5 %din PIB) și excedentele din conturile curente pentru mărfuri (0,7 % din PIB) și servicii (1,0 %) — a se vedea tabelul 3.

Dintre țările și regiunile partenere ilustrate în figura 2, UE-28 a avut cel mai mare deficit de cont curent în relațiile cu China, de 145,7 miliarde EUR în 2015, fiind urmată de Rusia ( 33,2 miliarde EUR). Cele mai mari excedente de cont curent au fost înregistrate în relațiile cu Statele Unite ( 101,0 miliarde EUR) și cu Elveția ( 70,6 miliarde EUR), excedente înregistrându-se și în relațiile cu Brazilia, Hong Kong, Canada și India. Soldul contului curent al UE-28 cu Japonia s-a transformat dintr-un ușor surplus în 2014 într-un deficit în 2015 (de la 4,5 miliarde EUR în 2014 la -32,2 miliarde EUR în 2015).

Zece state membre ale UE au raportat deficite de cont curent în 2015, în timp ce 18 au înregistrat excedente (a se vedea tabelele 1-3). Cele mai mari deficite (legate de PIB) au fost observate în Regatul Unit (5,2 %) și Cipru (3,6 %), în timp ce Malta și Țările de Jos au raportat cele mai mari excedente legate de PIB (9,9 % și 9,1 %), urmată de Germania (8,5 %), care, de asemenea, a înregistrat excedentul de cont curent în termeni absoluți ( 257,0 miliarde EUR).

Germania, Irlanda, Țările de Jos, Italia și Finlanda au fost singurele state membre ale UE care au raportat deficite de cont curent pentru servicii în 2015, în timp ce Luxemburg (39,7 % din PIB), Malta (23,8 %), Croația (17,9 %) și Cipru (16,8 %) au raportat excedente relativ mari în raport cu nivelul PIB-ului.

Jumătate dintre statele membre UE-28 au raportat deficite pentru mărfuri – inclusiv în special aceleași patru state membre care au raportat cele mai mari excedente pentru servicii. Printre cele 14 state membre care au înregistrat excedente pentru mărfuri, cele mai mari (legate de PIB) au fost înregistrate în Irlanda (30,7 %), Țările de Jos (11,5 %) și Germania (8,7 %).

Dintre țările AELS, Norvegia și Elveția au raportat excedente de cont semnificative în 2015 (Elveția 68,5 miliarde EUR, Norvegia 31,8 miliarde EUR). Ambele țări au înregistrat excedente semnificative pentru mărfuri (Elveția 50,3 miliarde EUR, Norvegia 25,2 miliarde EUR) și o intrare semnificativă de fluxuri de venituri primare; Elveția a înregistrat, de asemenea, un excedent pentru servicii ( 15,4 miliarde EUR).

Contul de capital

În mod tradițional, contul de capital al UE-28 a înregistrat un deficit, cu transferuri de capital considerabile către restul lumii. În 2015, această tendință a fost continuată cu un deficit de cont de capital de 45,0 miliarde EUR, echivalent cu 0,3 % din PIB, care a fost în principal rezultatul unui deficit mare de cont de capital pentru Țările de Jos ( 35,2 miliarde EUR).

Elveția a fost singura țară AELS care a raportat tranzacții majore pentru contul de capital: în 2015, a fost înregistrat un deficit de 13,2 miliarde EUR.

Contul financiar

Trei tipuri de investiții ([investițiile străine sau ISD, investițiile de portofoliu și alte investiții), împreună cu instrumentele financiare derivate (nete) și activele de rezervă alcătuiesc contul financiar. Activele și pasivele sunt interpretate ca valori nete (achiziția netă de active, creșterea netă a pasivelor). În consecință, contul financiar net reprezintă împrumuturile nete acordate în relațiile cu restul lumii, atunci când are o valoare pozitivă, și împrumuturile nete primite în relațiile cu restul lumii, atunci când are o valoare negativă.

Un număr total de 23 de state membre ale UE au fost creditori neți pentru restul lumii în 2015, indicând excedente în conturile lor financiare nete, cea mai mare valoare asociată cu PIB-ul fiind raportată de Malta (10,4 % din PIB). Cinci state membre ale UE par să fi fost debitori neți, cele mai vizibile fiind Regatul Unit și Franța: se constată totuși că niciunul dintre aceste state membre nu își publică expunerile nete în conturile financiare – a se vedea tabelele 4 și 5.

În termeni absoluți, cel mai mare creditor net din UE-28 a fost, de departe, Germania, cu împrumuturi nete de 232,2 miliarde EUR în 2015 (a se vedea tabelul 4). În 2015, zona euro a fost, de asemenea, un creditor net în relațiile cu restul lumii cu 306,6 miliarde EUR de împrumuturi nete, echivalând cu 2,9 % din PIB. Acest excedent a fost susținut de achiziții nete semnificative de active străine în cursul anului 2015 în investiții directe de portofoliu ( 601,5 miliarde EUR și, respectiv, 394,5 miliarde EUR), fiind mult mai mare decât cel corespunzător creșterii nete a pasivelor în aceste componente. Datele cele mai recente confirmă faptul că, în 2015, centrele financiare cele mai importante pentru tranzacțiile în conturi financiare din UE-28 au fost Germania, Luxemburg, Irlanda și Regatul Unit.

Fiind cel mai mare creditor net din UE-28, Germania a înregistrat niveluri ridicate de achiziții nete aferente investițiilor directe și de portofoliu și și-a sporit în mod dinamic pozițiile activelor în relațiile cu restul lumii în 2015. Pe de altă parte, Regatul Unit a înregistrat niveluri deosebit de ridicate de creștere netă a pasivelor aferente investițiilor de portofoliu printr-o nouă activitate de emisiune pe piețele valorilor mobiliare, care au finanțat achiziția (netă) de active aferente altor investiții, precum împrumuturile acordate restului lumii.

Luxemburg și Irlanda au înregistrat niveluri ridicate atât ale activităților de creditare, cât și de împrumut, indicând o expunere relativ ridicată în raport cu PIB-ul lor în toate cele trei componente majore ale conturilor financiare. Tranzacțiile nete în investiții directe au atins de departe cele mai ridicate niveluri din UE-28 în Luxemburg, cu 279,8 miliarde EUR în achiziții nete de active și (536,9 % din PIB) și 231,6 miliarde EUR în creșteri nete de pasive (444,5 % din PIB) în relațiile cu restul lumii. O situație similară a fost observată pentru tranzacțiile prin investiții de portofoliu. În 2015, a fost înregistrată o valoare netă de 256,5 miliarde EUR pentru achizițiile de active aferente investițiilor de portofoliu (492,2 % din PIB), în timp ce creșterea pasivelor aferente investițiilor nete de portofoliu a fost de 355,4 miliarde EUR (681,9 % din PIB). Aceste niveluri ridicate ale activității de emisiune din Luxemburg sunt susținute în parte de industria fondurilor mutuale naționale cu repercusiuni semnificative în cadrul tranzacțiilor cu portofolii de active. În mod similar, în 2015 Irlanda a înregistrat 213,1 miliarde EUR într-o creștere netă a pasivelor aferente investițiilor de portofoliu (99,3 % din PIB), în urma Regatului Unit în termeni absoluți ( 349,7 miliarde EUR sau 13,6 % din PIB).

În schimb, nivelurile tranzacțiilor pentru alte investiții au fost considerabil mai mici în UE-28 pe parcursul anului 2015, ceea ce a generat mai puține achiziții de active noi și mai multe răscumpărări ale pasivelor existente. Achizițiile nete de alte active pentru investiții au scăzut cu 202,0 miliarde EUR, în timp ce creșterea netă a pasivelor aferente investițiilor de portofoliu a scăzut cu 446,1 miliarde EUR. Țara care a contribuit cel mai mult la această scădere semnificativă a investițiilor a fost Regatul Unit, deși 13 state membre au raportat scăderi ale investițiilor atât în active, cât și în pasive. Cu toate acestea, UE-28 a rămas un important creditor net de capital (cum ar fi creditele) către restul lumii în 2015 (creditare netă echivalentă cu 1,7 % din PIB), finanțând împrumutul său net din operațiuni de investiții directe și de portofoliu.

În ceea ce privește tranzacțiile în instrumente derivate financiare și opțiuni pe acțiuni pentru angajați, UE-28 a fost un creditor net în 2015 ( 14,9 miliarde EUR), deși acesta s-a ridicat la doar 0,1 % din PIB-ul său. În special Irlanda și Germania au înregistrat cele mai mari excedente, cu o expunere semnificativă în Irlanda în raport cu PIB-ul său (15,3 %). În schimb, Luxemburg a fost un debitor net, cu un deficit echivalent cu 12,1 % din PIB în același an.

În mod nesurprinzător, dintre țările AELS, Elveția a arătat cea mai semnificativă expunere la tranzacții financiare. Elveția și Norvegia au fost creditori neți în 2015 (Elveția 57,8 miliarde EUR și Norvegia 29,2 miliarde EUR), Elveția înregistrând o activitate dinamică în ceea ce privește investițiile directe pe parcursul anului; atât achiziția netă de active, cât și creșterea netă a pasivelor pentru investiții directe au înregistrat excedente mai mari de peste 100 de miliarde EUR. Pe de altă parte, Islanda a raportat o scădere a investițiilor în investiții de portofoliu cu deficite atât la nivelul achiziției nete de active (17,6 % din PIB), cât și la nivelul creșterii nete a pasivelor (40,6 % din PIB), în timp ce alte pasive aferente investițiilor au indicat un excedent (17,1 % din PIB).

Sursele și disponibilitatea datelor

Principala referință metodologică utilizată pentru elaborarea statisticilor balanței de plăți este Manualul balanței de plăți, ediția a șasea (BPM6), al Fondului Monetar Internațional (FMI). Acest nou set de standarde internaționale a fost elaborat în parte ca reacție la unele evoluții economice importante, inclusiv rolul mai important al globalizării, creșterea inovării și a complexității piețelor financiare, precum și în urma plasării unui accent mai puternic asupra utilizării bilanțului ca instrument de înțelegere a activității economice (principiul active/pasive).

Transmiterea datelor balanței de plăți către Eurostat este acoperită deRegulamentul nr. 184/2005 privind statisticile comunitare ale balanței de plăți, ale comerțului internațional cu servicii și ale investițiilor străine directe. Cerințele privind datele noi potrivit manualului BPM6 sunt incluse în Regulamentul Comisiei nr. 555/2012 din 22 iunie 2012 ca modificare a celor de mai sus.

În aprilie 2016, primele date provizorii pentru cel de-al patrulea trimestru al anului 2015 au devenit disponibile și pornind de la acestea au fost făcute și primele estimări ale rezultatelor anuale pentru 2015.

Contul curent

Contul curent al balanței de plăți furnizează informații privind nu numai comerțul internațional cu mărfuri (în general categoria cea mai cuprinzătoare), ci și tranzacțiile internaționale cu servicii, venituri primare și secundare. Pentru toate aceste tranzacții, balanța de plăți înregistrează valoarea creditelor (a exporturilor) și a debitelor și (importurilor). Un sold pozitiv — un excedent de cont curent (care s-a aplicat pentru UE-28 în 2014 și 2015) — indică faptul că o economie câștigă mai mult din tranzacțiile aferente exporturilor internaționale decât din cheltuielile efectuate în străinătate cu tranzacțiile aferente importurilor cu alte economii și, prin urmare, constituie un creditor net în relațiile cu restul lumii.

Cu ajutorul contului curent poate fi evaluată poziția economică a unei țări în lume, acesta cuprinzând toate tranzacțiile care au loc între entitățile rezidente și nerezidente. Mai exact, cele patru componente principale ale contului curent sunt definite, conform BPM6, după cum urmează:

Comerțul internațional cu mărfuri cuprinde mărfurile generale, exporturile nete de mărfuri prin merchanting și aurul nemonetar. Exporturile și importurile de mărfuri sunt înregistrate pe o așa-numită bază franco la bord (FOB) – cu alte cuvinte, la valoarea de piață de la frontierele vamale ale economiilor exportatoare, inclusiv cheltuielile cu serviciile de transport și de asigurare până la frontiera țării exportatoare. În consecință, în ceea ce privește importurile, este necesară o ajustare FOB pentru deducerea valorii primelor de transport de mărfuri și de asigurare suportate pentru transportul până la frontiera țării importatoare.
Comerțul internațional cu servicii constă în următoarele elemente: serviciile de fabricare aferente unor intrări fizice deținute de alții (bunuri pentru prelucrare), serviciile de întreținere și reparații, serviciile de transport efectuate de rezidenții din UE pentru rezidenții din țări terțe sau invers, care implică transportul de pasageri, circulația bunurilor și serviciile auxiliare, precum taxele de manipulare a încărcăturii, ambalarea și reambalarea, tractarea, neinclusă în serviciile de transport de mărfuri, pilotaj și asistență pentru navigație destinate transportatorilor, controlul traficului aerian, operațiunile de salvare, onorariile agenților etc.; turismul, care cuprinde în principal bunurile și serviciile pe care călătorii din UE le dobândesc de la rezidenții din țări terțe sau invers; și alte servicii, care cuprind serviciile de construcții, serviciile de asigurări și de pensii, serviciile financiare, taxele pentru utilizarea proprietății intelectuale neincluse în altă parte, serviciile de telecomunicații, informatice și de informații, alte servicii pentru întreprinderi (care cuprind serviciile de cercetare și de dezvoltare, serviciile de consultanță profesională și în management, serviciile tehnice și alte serviciile legate de comerț, serviciile personale, culturale și recreative, precum și serviciile administrațiilor publice neincluse în altă parte).
Veniturile primare cuprind în esență trei tipuri de tranzacții: remunerările angajaților plătite lucrătorilor nerezidenți sau primite de la angajatori nerezidenți, veniturile din investiții provenite din investiții directe, de portofoliu, din alte investiții și active de rezervă și alte venituri primare (taxe asupra producției și a importurilor, subvențiile și chiriile). Toate componentele de venituri provenite din investiții cuprind veniturile din participații și din acțiunile fondurilor de investiții (împărțite în veniturile distribuite și veniturile acumulate) și veniturile provenite din investițiile în titluri de creanță, depozite sau împrumuturi și retrageri de investiții din veniturile unor cvasisocietăți.
Veniturile secundare includ transferurile curente ale administrației publice, de exemplu, plățile impozitelor curente pe venit și patrimoniu, cotizațiile și prestațiile sociale, transferurile în cadrul cooperării internaționale și transferurile curente legate de societăți financiare și nefinanciare, gospodării sau organizații fără scop lucrativ.

Contul de capital

Contul de capital al balanței de plăți oferă informații cu privire la achizițiile de active nefinanciare de către rezidenți în restul lumii sau de către nerezidenți în țara raportoare, de exemplu, investiții în bunuri imobiliare. Acesta include și transferurile de capital ale administrației publice în general și ale societăților financiare și nefinanciare, ale gospodăriilor sau ale organizațiilor fără scop lucrativ (cuprinzând, în special, și anularea datoriilor).

Contul financiar

Contul financiar al balanței de plăți cuprinde toate tranzacțiile care implică transferul proprietății asupra activelor și pasivelor financiare străine ale unei economii. Contul financiar este defalcat, conform BPM6, în cinci componente de bază: investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate, alte investiții și active de rezervă. Toate componentele sunt înregistrate în prezent conform principiului active/pasive, care sprijină aplicarea integrală a abordării bilanțului în contul financiar. În acest sens, valorile nete sunt înregistrate și trebuie interpretate având în vedere tranzacțiile brute subiacente — achiziția netă de active se bazează pe achiziția de noi active minus reducerea activelor pe parcursul perioadei monitorizate, în timp ce creșterea netă a pasivelor constă în emiterea de noi pasive minus răscumpărările datoriilor restante. Bilanțul rezultat al activelor nete minus pasivele nete este interpretat ca fiind împrumuturi nete acordate restului lumii, atunci când are o valoare pozitivă, sau împrumuturi nete primite de la restul lumii, atunci când are o valoare negativă.

Investițiile directe implică efectuarea unei investiții de către un investitor direct rezident care îi conferă controlul sau un anumit grad de influență asupra conducerii unei întreprinderi dintr-o altă economie. În cadrul acestei clasificări, se face o distincție între ISD în participații/acțiunile fondurilor de investiții (plus reinvestirea veniturilor, dacă este cazul) și în titluri de creanță. Este necesară o defalcare a tranzacțiilor de către investitorul direct în întreprinderi de investiții directe, investiții inverse și tranzacții internaționale între întreprinderi din același grup, întreprinderea-mamă care deține controlul absolut fiind un rezident sau un nerezident. Aspecte suplimentare sunt incluse într-un articol special privind investițiile străine directe.

Investițiile de portofoliu înregistrează tranzacții cu titluri negociabile, cu excepția tranzacțiilor care se încadrează în definiția investițiilor directe sau a activelor de rezervă. Sunt identificate două componente principale: titluri de capital și titluri de creanță (obligațiuni și bilete la ordin sau instrumente ale pieței monetare).

Instrumentele financiare derivate (altele decât rezervele) sunt instrumente financiare care sunt legate de un instrument financiar specific, un indicator specific sau un produs de bază specific și prin intermediul cărora pot fi tranzacționate riscuri financiare specifice pe piețele financiare în mod autonom. Tranzacțiile cu instrumente financiare derivate sunt tratate ca tranzacții separate și nu ca părți integrante ale valorii tranzacțiilor subiacente de care ar putea fi legate. Acestea sunt difuzate numai ca valoare netă a activelor și pasivelor.

Alte investiții reprezintă o categorie reziduală, care nu este înregistrată la alte poziții din contul financiar (investiții directe, investiții de portofoliu, instrumente financiare derivate sau active de rezervă) și cuprind, în principal, patru tipuri de instrumente – numerar și depozite (în general, cel mai important element), credite/avansuri comerciale, împrumuturi și alte active și pasive.

Activele de rezervă sunt active financiare străine aflate la dispoziția autorităților monetare și controlate de acestea; ele sunt utilizate pentru finanțarea și reglarea dezechilibrelor balanței de plăți sau pentru alte scopuri.

Context

UE joacă un rol major în economia globală în ceea ce privește comerțul internațional cu mărfuri și servicii, precum și în ceea ce privește investițiile străine. Statistica balanței de plăți oferă o imagine completă asupra tuturor tranzacțiilor externe ale UE și ale statelor sale membre. Într-adevăr, aceste statistici pot fi utilizate ca instrument pentru a analiza expunerea internațională a diverselor sectoare ale economiei UE, indicând avantajele și dezavantajele acesteia în comparație cu restul lumii, și pentru a calibra riscurile macroeconomice implicite pentru economie. Criza economică și financiară a atras atenția asupra importanței elaborării unor astfel de statistici economice, din perspectiva faptului că o disponibilitate îmbunătățită a datelor privind economiile reale și financiare la nivel internațional ar fi putut fi utilă factorilor de decizie politică și analiștilor, în momentul în care criza s-a amplificat; de exemplu, dacă informațiile comparabile la nivel internațional cu privire la tranzacțiile financiare și expunerea în anumite active și pasive ar fi fost disponibile mai devreme.

Comisia Europeană a lansat noi propuneri de politici în acest domeniu în urma crizei economice și financiare – în vederea elaborării unei legislații menite să stimuleze redresarea economică (cum ar fi Propunere de regulament privind Fondul european de investiții strategice (COM(2015)10) și să lanseze inițiative periodice în scopul calibrării riscurilor macroeconomice în statele membre ale UE (cum ar fi Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (în limba engleză). Detalii suplimentare privind inițiativele Comisiei Europene sunt disponibile pe site-ul Comisiei Europene Direcția Generală Afaceri Economice și Financiare, unde informații mai detaliate pot fi găsite cu privire la o serie de priorități recente, în special un Plan de investiții pentru Europa (în limba engleză) ]și[ Semestrul european].