Archive:Salariile și costul forței de muncă

Date extrase în aprilie 2020.

Următoarea actualizare a articolului: iulie 2021.

This Statistics Explained article has been archived on 23 December 2020.

Highlights

Tweet

În 2019, costul orar mediu al forței de muncă a fost de 27,70 EUR în UE-27, variind între 6,00 EUR în Bulgaria și 44,70 EUR în Danemarca.

Tweet

În 2018, indicatorul referitor la diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați a fost de 14,8 % în UE-27, variind între 3,0 % în România și 22,7 % în Estonia.

Tweet

În 2019, câștigurile salariale nete anuale ale unui lucrător mediu celibatar fără copii au fost de 23 600 EUR în UE-27, variind între 6 000 EUR în Bulgaria și 42 600 EUR în Luxemburg.

Tweet

În 2019, câștigurile nete anuale ale unui cuplu mediu căsătorit cu doi copii și în care ambii parteneri au un loc de muncă au fost de 50 500 EUR în UE-27, variind între 12 100 EUR în Bulgaria și 94 600 EUR în Luxemburg.

[[File:Wages_and_labour_costs_FP2020-interactive-RO.XLSX]]

Costul orar estimat al forței de muncă, 2019

• Notă: datele acoperă întreaga economie (exceptând agricultura și administrația publică) pentru întreprinderile cu cel puțin 10 angajați. Date provizorii.
• RO: este afișat doar costul orar total al forței de muncă. Defalcarea pe remunerații și salarii/costuri nesalariale nu a fost publicată pentru 2019, întrucât estimările nu sunt comparabile cu anii anteriori ca urmare a unor modificări în legislația națională.
• Sursă: Eurostat (codul datelor online: lc_lci_lev)

Acest articol prezintă, compară și analizează diferențele dintre cifrele privind salariile și costul forței de muncă (cheltuielile cu personalul ale angajatorilor) în statele membre ale Uniunii Europene (UE), în Regatul Unit, precum și în țările candidate la UE și în țările membre ale Asociației Europene a Liberului Schimb (AELS).

Forța de muncă joacă un rol major în funcționarea unei economii. Din perspectiva întreprinderilor, ea reprezintă un cost (costul forței de muncă) care cuprinde nu numai remunerațiile și salariile plătite angajaților, ci și costurile nesalariale, în special cotizațiile sociale plătibile de către angajator. Astfel, forța de muncă este un factor determinant pentru competitivitatea întreprinderilor, cu toate că, la rândul său, aceasta din urmă este influențată și de costul capitalului (de exemplu, dobânzile la împrumuturi și dividendele pentru acțiuni) și de elemente netarifare precum antreprenoriatul, competențele și productivitatea muncii, inovarea și poziționarea mărcii/produselor în cadrul piețelor.

Full article

Componente ale costului forței de muncă

În ceea ce privește angajații, remunerația pe care o primesc pentru munca prestată, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de salariu sau de câștiguri salariale, reprezintă în general principala lor sursă de venit și, prin urmare, are un impact major asupra capacității acestora de a cheltui și/sau de a economisi. În timp ce salariul/câștigurile salariale brute includ cotizațiile sociale plătibile de către angajat, câștigurile salariale nete se calculează după deducerea acestor contribuții și a tuturor cuantumurilor datorate statului, cum ar fi impozitul pe venit. Întrucât valoarea impozitelor depinde, în general, de situația gospodăriei sub aspectul venitului și al componenței, câștigurile nete se calculează pentru mai multe situații tipice ale gospodăriilor.

Diagrama 1 sintetizează legătura dintre câștigurile nete, câștigurile salariale brute/salariile brute și costul forței de muncă.

Diagrama 1: Componente ale costului forței de muncă

Costul forței de muncă

Costul orar mediu al forței de muncă în 2019 a fost estimat la 27,7 EUR în UE-27 și la 31,4 EUR în zona euro (ZE-19). Totuși, acest cost mediu ascunde diferențe semnificative între statele membre ale UE, costul orar al forței de muncă variind între 6,0 EUR în Bulgaria și 44,7 EUR în Danemarca (a se vedea figura 1); costul mediu a fost și mai ridicat (50,2 EUR) în Norvegia.

Figura 1: Costul orar estimat al forței de muncă, 2019
(EUR)
Sursa: Eurostat (lc_lci_lev)

Costul forței de muncă se compune din costurile aferente remunerațiilor și salariilor, la care se adaugă costurile nesalariale, cum ar fi cotizațiile sociale ale angajatorilor. În 2019, procentul costurilor nesalariale din totalul costurilor forței de muncă pentru întreaga economie a fost de 25,1 % în UE-27, în timp ce, pentru zona euro, acesta s-a ridicat 25,6 %. De asemenea, procentul costurilor nesalariale a variat considerabil de la un stat membru al UE la altul: procentele cele mai ridicate ale costurilor nesalariale s-au înregistrat în Franța (32,9 %), Suedia (32,2 %) și Italia (28,8 %), în timp ce procentele cele mai scăzute s-au înregistrat în Luxemburg (11,0 %), Malta (5,9 %) și Lituania (5,3 %).

Salariile/câștigurile salariale brute

Câștigurile salariale mediane

Câștigurile salariale brute reprezintă cea mai mare parte a costului forței de muncă. În 2014, cele mai ridicate câștiguri salariale orare brute mediane în euro s-au înregistrat în Danemarca (25,52 EUR), Irlanda (20,16 EUR) și Suedia (18,46 EUR). În schimb, cele mai scăzute câștiguri salariale orare brute mediane în euro s-au înregistrat în Lituania (3,11 EUR), România (2,03 EUR) și Bulgaria (1,67 EUR). Cu alte cuvinte, pe teritoriul statelor membre ale UE-27, cele mai ridicate câștiguri salariale orare brute mediane naționale au fost de 15 ori mai mari decât cele mai scăzute câștiguri de acest tip, exprimate în euro; atunci când au fost ajustate în funcție de nivelul prețurilor prin convertirea în standardele puterii de cumpărare (SPC), media cea mai ridicată a fost de cinci ori mai mare decât media cea mai scăzută, Danemarca și Bulgaria reprezentând și de această dată extremele situate la fiecare capăt al intervalului.

Figura 2: Câștigurile salariale orare brute mediane, toți angajații
(cu excepția ucenicilor), 2014
Sursa: Eurostat (earn_ses_pub2s)

Lucrătorii cu câștiguri salariale mici

Lucrătorii cu câștiguri salariale mici sunt definiți ca fiind angajații care câștigă cel mult două treimi din câștigurile salariale orare brute mediane naționale. În 2014, 17,2 % din angajați erau lucrători cu câștiguri salariale mici în UE-28 (incluzând Regatul Unit; datele pentru UE-27 nu sunt disponibile), în timp ce în zona euro proporția era de 15,9 %. Procentul lucrătorilor cu câștiguri salariale mici a variat considerabil de la un stat membru al UE-27 la altul în 2014: procentele cele mai ridicate au fost observate în Letonia (25,5 %), România (24,4 %) și Lituania (24,0 %). În schimb, mai puțin de 10 % din angajați au fost lucrători cu câștiguri salariale mici în Italia (9,4 %), Franța (8,8 %), Danemarca (8,6 %), Finlanda (5,3 %), Belgia (3,8 %) și Suedia (2,6 %).

Figura 3: Lucrători cu câștiguri salariale mici — angajați
(cu excepția ucenicilor) care câștigă cel mult două treimi din câștigurile salariale orare brute mediane, 2014
(% din angajați)
Sursa: Eurostat (earn_ses_pub1s)

Diferența de remunerare între femei și bărbați

Indicatorul referitor la diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați este important pentru a măsura diferențele între câștigurile salariale medii dintre bărbați și femei în UE. În 2018, în UE-27 în ansamblu, femeile au câștigat în medie cu 14,8 % mai puțin decât bărbații, în vreme ce diferența a fost de 15,9 % pentru zona euro. Cele mai mari diferențe de remunerare între femei și bărbați au fost identificate în Estonia (22,7 %), Germania (20,9 %) și Cehia (20,1 %). Cele mai mici diferențe în ceea ce privește remunerarea medie între femei și bărbați au fost constatate în Italia (5,0 %, date din 2017), Luxemburg (4,6 %) și România (3,0 %) — a se vedea figura 4.

Figura 4: Diferența neajustată de remunerare între femei și bărbați, 2018
(diferența între câștigurile salariale orare brute medii ale angajaților de sex masculin și ale celor de sex feminin, ca procent din câștigurile salariale brute ale bărbaților)
Sursa: Eurostat (earn_gr_gpgr2)

Există mai mulți factori care influențează aceste diferențe de remunerare între femei și bărbați, cum ar fi: diferențele privind ratele de participare la forța de muncă, diferențele privind ocupațiile și activitățile în care tind să predomine bărbații sau femeile, diferențele privind măsura în care bărbații și femeile lucrează cu jumătate de normă, precum și atitudinea departamentelor de resurse umane din cadrul organismelor publice și private față de dezvoltarea profesională și concediile neplătite și/sau concediile de maternitate/pentru creșterea copilului. Printre factorii care pot explica, cel puțin parțial, diferențele de remunerare între femei și bărbați se numără segregarea sectorială și ocupațională, educația și formarea, sensibilizarea și transparența, precum și discriminarea directă. Diferențele de remunerare între femei și bărbați reflectă și alte inegalități, în special ponderea adesea disproporționată a responsabilităților familiale ce revin femeilor și, prin urmare, dificultățile cu care se confruntă acestea în a concilia viața profesională cu cea privată. Multe femei lucrează cu jumătate de normă sau în cadrul unor contracte atipice: deși acest lucru le permite să rămână pe piața forței de muncă și să-și îndeplinească în același timp, de asemenea, responsabilitățile familiale, acest lucru poate avea o influență negativă asupra remunerării, evoluției carierei sau asupra perspectivelor lor de promovare și de pensionare.

Câștigurile salariale nete și sarcina fiscală

Toate datele se bazează pe un model recunoscut la scară largă, dezvoltat de OCDE, cifrele provenind din surse naționale (pentru mai multe detalii despre acest model, vă rugăm să consultați site-ul OCDE - Prestații și salarii).

Câștigurile salariale nete

Informațiile referitoare la salariul net completează datele privind salariul brut în ceea ce privește veniturile disponibile, și anume după deducerea din sumele brute a impozitului pe venit și a cotizațiilor sociale ale angajatului și adăugarea de alocații familiale (transferuri de numerar efectuate în legătură cu copiii aflați în întreținere) în cazul familiilor cu copii.

În 2019, salariul net al unui celibatar care câștigă 100 % din salariul mediu al unui lucrător din sectorul întreprinderilor, fără copii, a variat de la 42 584 EUR în Luxemburg la 6 030 EUR în Bulgaria. Aceleași două state membre ale UE au înregistrat cel mai ridicat (57 175 EUR), respectiv cel mai scăzut (6 603 EUR) câștiguri salariale nete medii pentru un cuplu căsătorit, cu un singur venit și cu doi copii (a se vedea figura 5).

Figura 5: Câștigurile salariale nete anuale, 2019
(EUR)
Sursa: Eurostat (earn_nt_net)

În cazul unui cuplu căsătorit în care ambii parteneri au un loc de muncă (ambii cu câștiguri salariale medii), Luxemburg a înregistrat cele mai ridicate câștiguri salariale nete anuale, 94 638 EUR în cazul unui cuplu cu doi copii și 87 024 EUR în cazul unui cuplu fără copii. Bulgaria a înregistrat cele mai mici câștiguri salariale nete, 12 102 EUR în cazul unui cuplu cu doi copii, și ușor mai puțin, și anume 12 061 EUR, în cazul unui cuplu fără copii.

Sarcina fiscală

Indicatorii cotei de impozitare (presiunea fiscală asupra costului forței de muncă, capcana șomajului și capcana salariului mic) au scopul de a monitoriza atractivitatea încadrării în muncă. Figura 6 prezintă indicatorii pentru o persoană cu salariu mic care câștigă două treimi (mai exact 67 %) din câștigurile salariale medii ale unui angajat din sectorul întreprinderilor (NACE Rev. 2, secțiunile B-N), care este lucrător individual, fără copii.

Primul indicator, privind presiunea fiscală asupra costului forței de muncă, măsoară presiunea fiscală și cotizațiile sociale raportate la costul forței de muncă. Presiunea fiscală asupra costului forței de muncă este definită drept impozitul pe venit asupra câștigurilor salariale brute la care se adaugă cotizațiile sociale ale angajatului și ale angajatorului, exprimată ca procent din costurile totale ale forței de muncă. Presiunea fiscală pentru UE-27 a fost de 39,5 % (40,1 % pentru zona euro) în 2019. Cele mai ridicate presiuni fiscale pentru lucrătorii cu câștiguri salariale mici s-au înregistrat, în 2019, în Belgia (45,4 %), Germania (45,2 %) și Ungaria (44,6 %) iar cele mai scăzute s-au înregistrat în Malta (27,4 %), Irlanda (24,6 %) și Cipru (18,1 %).

Figura 6: Indicatori privind cota de impozitare a lucrătorilor cu câștiguri salariale mici — lucrător celibatar fără copii, 2019
(%)
Sursa: Eurostat (earn_nt_taxwedge), (earn_nt_unemtrp) și (earn_nt_lowwtrp)

Al doilea indicator, capcana șomajului, măsoară ponderea (exprimată ca procent) din creșterea câștigurilor salariale brute care este „pierdută” de un șomer, atunci când devine angajat, ca urmare a unor impozite și cotizații sociale ale angajatului mai mari și a încetării ajutoarelor de șomaj și a altor prestații. În 2019, ponderea capcanei șomajului a fost de 74,4 % în UE-27 (74,5 % în zona euro). Cele mai mari ponderi s-au înregistrat în Belgia (93,1 %), Luxemburg (90,9 %) și Danemarca (88,9 %) iar cele mai scăzute s-au înregistrat în Slovacia (46,4 %), Grecia (34,6 %) și Estonia (32,2 %).

Al treilea indicator, capcana salariilor mici, măsoară ponderea (exprimată ca procent) din creșterea câștigurilor salariale brute care este „pierdută” ca urmare a efectelor combinate ale impozitelor pe venit, cotizațiilor sociale ale angajatului și încetării plății oricăror prestații atunci când câștigurile salariale brute cresc de la 33 % la 67 % din câștigurile salariale medii ale unui lucrător. În 2019, cel mai scăzut nivel al capcanei salariilor mici înregistrat a fost de 39,3 % în UE-27 (41,1 % pentru zona euro), cele mai ridicate niveluri fiind observate în Belgia (60,4 %), Luxemburg (50,6 %) și Danemarca (50,2 %), iar cele mai scăzute în Bulgaria (22,4 %), Estonia (21,0 %) și Cipru (8,3 %).

Date-sursă pentru tabele și grafice

• Salariile și costul forței de muncă: tabele și grafice

Surse de date

Costul forței de muncă

Costul forței de muncă include remunerarea angajatului (inclusiv remunerațiile și salariile în bani și în natură, cotizațiile sociale plătite de angajatori),costurile legate de formarea profesională și alte cheltuieli (precum costurile de recrutare, cheltuielile pentru îmbrăcămintea de lucru și impozitele pe forța de muncă, considerate drept costuri ale forței de muncă din care se scad subvențiile primite). Aceste componente ale costului forței de muncă și elementele lor sunt definite în Regulamentul 1737/2005 din 21 octombrie 2005.

Statisticile referitoare la costul forței de muncă constituie un sistem ierarhic de date statistice trimestriale, anuale și multianuale, menite să ofere o imagine cuprinzătoare și detaliată asupra nivelului, structurii și evoluției pe termen scurt a costului forței de muncă în diferitele sectoare de activitate economică din statele membre ale UE și din anumite țări terțe. Toate statisticile se bazează pe o definiție armonizată a costului forței de muncă. Nivelurile costului forței de muncă se bazează pe cea mai recentă anchetă asupra costului forței de muncă (din 2016) și pe o extrapolare bazată pe indicele trimestrial al costului forței de muncă. Ancheta asupra costului forței de muncă este un studiu care se derulează din patru în patru ani și care colectează într-o formă foarte detaliată date privind nivelurile costului forței de muncă. În scopul extrapolării pe baza indicelui costului forței de muncă, datele sunt utilizate doar într-o formă agregată. Indicele trimestrial al costului forței de muncă (un Euroindicator) măsoară presiunea costurilor care decurge din factorul de producție „forță de muncă”. Datele vizate de procesul de colectare a indicilor privind costul forței de muncă se raportează la costul orar mediu total al forței de muncă și la două categorii de costuri ale forței de muncă: salarii și indemnizații; cotizațiile sociale ale angajatorilor, precum și impozitele plătite, din care se scad subvențiile primite de angajatori. Sunt disponibile date pentru agregatele europene (UE și zona euro) și pentru statele membre ale UE, pentru un agregat care acoperă industria, construcțiile și serviciile (cu excepția administrației publice, a apărării și a asigurărilor sociale obligatorii), în conformitate cu secțiunile B-N și P-S din NACE Rev. 2 (informațiile sunt defalcate, de asemenea, pe activități economice), în formă ajustată în funcție de variațiile sezoniere și de numărul de zile lucrătoare.

Salariile/câștigurile salariale brute

Principalele definiții pentru câștigurile salariale sunt furnizate de Regulamentul 1738/2005 din 21 octombrie 2005. Datele provin din ancheta asupra structurii câștigurilor salariale (SES) care se realizează din patru în patru ani, cea mai recentă datând din octombrie 2014. Câștigurile salariale brute acoperă remunerația în numerar plătită direct de către angajator, înaintea deducerilor fiscale și a cotizațiilor sociale datorate de către salariați și reținute de către angajator. Sunt incluse toate sporurile, indiferent dacă acestea sunt plătite sau nu în mod regulat (al 13-lea sau al 14-lea salariu, prime de concediu, participare la profit, indemnizații pentru concediul neefectuat, comisioane ocazionale etc.).

Datele privind câștigurile salariale mediane se bazează pe câștigurile salariale orare brute ale tuturor angajaților (normă întreagă și jumătate de normă, cu excepția ucenicilor) care lucrează în întreprinderi cu cel puțin 10 angajați și în toate sectoarele economice, exceptând agricultura, pescuitul, administrația publică, gospodăriile private și organizațiile extrateritoriale. Câștigurile salariale mediane se calculează astfel încât jumătate din populație câștigă mai puțin decât această valoare, iar cealaltă jumătate câștigă mai mult.

Diferența de remunerare între femei și bărbați

Diferența de remunerare între femei și bărbați, sub formă neajustată, este definită drept diferența dintre câștigurile salariale orare brute medii ale salariaților de sex masculin și ale celor de sex feminin, exprimată ca procent din câștigurile salariale orare brute medii ale salariaților de sex masculin. Metodologia de compilare a acestui indicator se raportează la datele colectate în cadrul anchetei asupra structurii câștigurilor salariale (SES), care se revizuiesc o dată la patru ani, atunci când datele din ancheta asupra structurii câștigurilor salariale devin disponibile.

Conform metodologiei utilizate, indicatorul referitor la diferența de remunerare între femei și bărbați neajustată vizează toți angajații (fără restricții privind vârsta și numărul de ore lucrate) din cadrul întreprinderilor (cu cel puțin 10 angajați) din industrie, construcții și servicii (astfel cum sunt reglementate de NACE Rev. 2 secțiunile B-S, cu excepția secțiunii O). Unele țări furnizează, de asemenea, informații corespunzătoare secțiunii O din NACE Rev. 2 (administrație publică și apărare; asigurări sociale din sistemul public), cu toate că acest lucru nu este obligatoriu. De asemenea, sunt disponibile informații însoțite de analize comparative între sectoarele public și privat, în funcție de timpul de lucru (normă întreagă sau jumătate de normă) și de vârsta angajaților.

Câștigurile salariale nete și sarcina fiscală

Câștigurile salariale nete sunt obținute din câștigurile salariale brute și reprezintă partea de remunerație pe care angajații o pot păstra efectiv pentru a o cheltui sau pentru a o economisi. Față de câștigurile brute, câștigurile nete nu includ cotizațiile sociale și impozitele, dar includ alocațiile familiale.

Capcana șomajului este definită drept diferența dintre câștigurile salariale brute și creșterea câștigurilor salariale nete atunci când se trece de la șomaj la încadrare în muncă, exprimată ca procent din câștigurile salariale brute.

Context

Structura și evoluția costului forței de muncă și ale câștigurilor salariale sunt caracteristici importante ale oricărei piețe a forței de muncă, reflectând oferta din partea persoanelor fizice și cererea de forță de muncă din partea întreprinderilor.

UE își propune să promoveze egalitatea de șanse, care implică o eliminare progresivă a diferenței de remunerare între femei și bărbați. Articolul 157 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilește principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, iar articolul 157 alineatul (3) prevede temeiul juridic al legislației privind egalitatea de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca. În martie 2020, Comisia Europeană a adoptat Strategia privind egalitatea de gen 2020-2025. Printre alte domenii, aceasta abordează diferența de remunerare între femei și bărbați și disparitățile de gen în ceea ce privește pensiile:

„Principiul remunerației egale pentru muncă egală sau muncă de valoare egală a fost consacrat în tratate începând cu 1957 și a fost transpus în dreptul UE. Astfel se asigură faptul că există demersuri legale care pot fi făcute în caz de discriminare. Cu toate acestea, femeile câștigă în continuare, în medie, mai puțin decât bărbații. Diferențele acumulate pe parcursul vieții între femei și bărbați în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și remunerarea duc la o disparitate și mai mare în ceea ce privește pensiile și, prin urmare, femeile în vârstă sunt expuse într-o mai mare măsură riscului de sărăcie decât bărbații. Pentru a elimina diferența de remunerare dintre femei și bărbați este necesar ca toate cauzele profunde ale acestui fenomen să fie abordate, inclusiv participarea mai scăzută a femeilor pe piața forței de muncă, munca invizibilă și neremunerată, utilizarea pe scară mai largă a muncii cu fracțiune de normă și întreruperile de carieră, precum și segregarea orizontală bazată pe stereotipuri de gen și pe discriminare. Atunci când sunt disponibile informații despre nivelurile de remunerare, este mai ușor să se detecteze lacunele și discriminarea. Din cauza lipsei de transparență, multe femei nu știu sau nu pot dovedi că sunt prost plătite. Comisia va prezenta măsuri obligatorii privind transparența remunerării până la sfârșitul anului 2020.”

Direct access to

Other articles

Tables

Database

Dedicated section

Publications

Methodology

Legislation

Visualisations

External links

• Earnings statistics (în limba engleză)
• Gender pay gap statistics (în limba engleză)
• Hourly labour costs (în limba engleză)
• Labour cost structural statistics — levels (în limba engleză)
• Labour cost index - recent trends (în limba engleză)
• Labour market statistics at regional level (în limba engleză)
• Statistici privind salariul minim
• Regional labour market disparities (în limba engleză)

• Câștiguri salariale (t_earn), a se vedea (în limba engleză):

Diferența de remunerare între femei și bărbați sub formă neajustată (tsdsc340)

• Costuri ale forței de muncă (t_lc), a se vedea (în limba engleză):

Indicele costului forței de muncă conform NACE Rev. 2 (teilm100)

Indicele costului forței de muncă conform NACE Rev. 2 - modificare procentuală Q/Q-1 (teilm120)

Indicele costului forței de muncă conform NACE Rev. 2 - modificare procentuală Q/Q-4 (teilm130)

Indicele costului forței de muncă conform NACE Rev. 2 - Indice (2012=100) (teilm140)

• Câștiguri salariale (earn) (în limba engleză)
• Costul forței de muncă (lc) (în limba engleză)

• Piața forței de muncă (inclusiv ancheta asupra forței de muncă), a se vedea (în limba engleză):
  • Costul forței de muncă
  • Câștiguri salariale

• Indicele costului forței de muncă (fișier cu metadate ESMS — lci_esms) (în limba engleză)
• Ancheta asupra costului forței de muncă 2008, 2012 și 2016 — activitatea NACE Rev. 2 (fișier cu metadate ESMS — lcs_r2_esms) (în limba engleză)
• Ancheta asupra structurii câștigurilor salariale 2014 (fișier cu metadate ESMS — earn_ses2014_esms) (în limba engleză)
• Diferența de remunerare între femei și bărbați sub formă neajustată — activitatea NACE Rev. 2 (fișier cu metadate ESMS — earn_grgpg2_esms) (în limba engleză)
• Câștigurile salariale nete și cotele de impozitare (fișier cu metadate ESMS — earn_net_esms) (în limba engleză)

• Organizația Internațională a Muncii — Raport global privind salariile (în limba engleză)
• Organizația Internațională a Muncii — Salarii și venituri (în limba engleză)
• Sistemul de taxe și prestații sociale: Indicatori OCDE (în limba engleză)
• OCDE — Prestații și salarii: Modele (în limba engleză)