Statistics Explained

Archive:Date statistice privind structura exploatațiilor agricole

This article has been archived, for an up to date article, please see Farms and farmland in the European Union - statistics/ro.

Figura 1: Indicatori-cheie — proporția din totalul UE-28, 2013
(%)
Sursa: Eurostat (ef_kvaareg)
Figura 2: Suprafața agricolă medie utilizată per exploatație, 2010 și 2013 (1)
(hectare)
Sursa: Eurostat (ef_kvaareg)
Tabelul 1: Producția, forța de muncă și animale, 2007–13
Sursa: Eurostat (ef_kvaareg)
Figura 3: Proporția muncitorilor permanenți în forța de muncă agricolă și distribuția în funcție de intensitatea muncii, 2013
(%)
Sursa: Eurostat (ef_lflegaa) și (ef_lfwtime)
Figura 4: Suprafețele de teren aferente exploatațiilor agricole, 2013 (1)
(%)
Sursa: Eurostat (demo_r_d3area) și (ef_oluft)
Figura 5: Distribuția suprafețelor agricole utilizate, 2013
(%)
Sursa: Eurostat (ef_oluft)
Figura 6: Suprafața agricolă utilizată în funcție de utilizarea terenurilor în EU-28, 2013 (1)
(proporția % suprafețelor agricole utilizate)
Sursa: Eurostat (ef_oluft)

Structura agriculturii în statele membre ale Uniunii Europene (UE) prezintă variații determinate de diferențele geologice, topografice, climatice și ale resurselor naturale, precum și de diversitatea activităților regionale, a infrastructurii și a obiceiurilor sociale. Ancheta privind structura exploatațiilor agricole, cunoscută și sub denumirea de ancheta structurală în agricultură (ASA), contribuie la evaluarea situației agricole la nivelul UE, la monitorizarea tendințelor și schimbărilor care intervin în structura exploatațiilor agricole, modelând în același timp impactul evenimentelor externe sau al propunerilor de politici.

Acest articol prezintă câteva statistici din cea mai recentă anchetă structurală în agricultură din anul 2013 și compară, în câteva cazuri, aceste statistici cu rezultatele recensământului din anul 2009 sau 2010 și cu ancheta structurală anterioară în agricultură din anul 2007. Trebuie subliniat faptul că între ancheta din anul 2007 și cea din anul 2009 sau 2010 au intervenit anumite modificări metodologice și legislative.

Principalele rezultate statistice

Dimensiunea exploatațiilor agricole

În anul 2013, existau 10,8 milioane de exploatații agricole în UE-28. O analiză din punctul de vedere al dimensiunii economice arată că, dintre acestea, 6,5 milioane (sau 59,8 %) au avut o producție standard care a depășit 2 000 EUR. Suprafața agricolă utilizată (SAU) în cele 28 de state membre ale UE a fost de aproape 175 de milioane de hectare (cca 40 % din totalul suprafeței terestre), ceea ce înseamnă o suprafață medie de 16,1 hectare pentru fiecare exploatație agricolă.

În ceea ce privește suprafața agricolă utilizată, Franța și Spania au deținut proporția cea mai mare din suprafața agricolă din UE-28, și anume 15,9 % și, respectiv, 13,3 %, în timp ce proporția suprafețelor din Regatul Unit și Germania s-a situat puțin sub 10 % — a se vedea figura 1. În schimb, cele mai multe exploatații agricole au fost înregistrate în România (3,6 milioane), țară care deținea o treime (33,5 %) din numărul total al exploatațiilor din UE-28. Polonia a fost a doua țară cu cea mai mare proporție a exploatațiilor agricole (13,2 %), depășind astfel Italia (9,3 %) și Spania (8,9 %).

Diferența dintre procentele corespunzătoare numărului de exploatații sau suprafeței agricole utilizate (astfel cum se poate observa în figura 1) reflectă dimensiunea medie a exploatațiilor agricole, care este ilustrată în figura 2. În anul 2013, cea mai mare suprafață medie a exploatațiilor agricole din statele membre ale UE, de 133 de hectare, a fost înregistrată în Republica Cehă, iar pe locul al doilea s-a situat Regatul Unit, cu o suprafață medie de 94 de hectare. Șase state membre au raportat suprafețe medii mai mici de 10 hectare, mediile cele mai mici fiind înregistrate în România, Cipru și Malta.

Dimensiunea medie a exploatațiilor agricole din UE-28 a crescut de la 14,4 hectare per exploatație în anul 2010 la 16,1 hectare per exploatație în anul 2013, ca rezultat al unei scăderi de 11,5 % a numărului de exploatații și al unei scăderi de 0,7 % a suprafeței agricole utilizate. Cele mai multe dintre statele membre ale Uniunii au înregistrat o creștere a suprafeței agricole utilizate medii per exploatație între anii 2010-2013, Republica Cehă fiind singura care a înregistrat o scădere majoră; au fost înregistrate reduceri mai mici în Grecia și Irlanda.

Pe lângă stabilirea dimensiunii fermelor în funcție de suprafața lor agricolă, dimensiunea economică poate fi stabilită prin raportare la producția standard, cu alte cuvinte la valoarea producției agricole exprimată ca preț al produsului la ieșirea din fermă. Pe baza acestui etalon, producția agricolă a crescut în UE-28 (din perspectiva prețurilor actuale) în perioada 2007-2010 cu 7,9 % și cu încă 7,5 % în perioada 2010-2013 (a se vedea tabelul 1). În aceste două perioade, în cele mai multe state membre ale Uniunii Europene au fost raportate creșteri ale producției agricole, cu toate că s-au înregistrat scăderi de peste 10 % în Grecia și Cipru în perioada 2007-2010 și în Italia în perioada 2010-2013; scăderi similare au existat și în Germania și Irlanda în perioada 2007-2010 (în timp ce în Suedia producția a rămas mai mult sau mai puțin neschimbată), precum și în Croația, Austria și Portugalia în perioada 2010-2013. Au fost observate creșteri de peste 20 % în șapte state membre în perioada 2007-2010 și în patru state membre în perioada 2010-2013. Letonia a fost singurul stat membru în care s-a înregistrat un nivel de creștere în ambele perioade de timp.

Forța de muncă agricolă

În anul 2013, totalul forței de muncă agricole din UE-28 a fost de 9,5 milioane de unități anuale de muncă, din care 8,7 milioane (92 %) au fost lucrători permanenți (a se vedea figura 3). În perioada 2007-2013, schimbarea generală în privința forței de muncă agricole din UE-28 a fost o scădere de 2,3 milioane a unităților anuale de muncă (UAM), adică o reducere de 19,8 %. Între 2007 și 2013, forța de muncă agricolă a scăzut în aproape toate statele membre ale UE, cu excepția Irlandei, Ungariei și Maltei, unde s-au înregistrat creșteri ale forței de muncă. Procentual vorbind, scăderile cele mai mari au fost înregistrate în Slovacia, Italia, Cipru și Bulgaria, unde forța de muncă a suferit o reducere de cel puțin o treime.

Lucrătorii permanenți au reprezentat peste patru cincimi din forța de muncă agricolă în fiecare stat membru al UE, cei mai puțini fiind înregistrați în Spania, unde procentul acestora a fost de 81 %, în timp ce în Letonia toți lucrătorii din agricultură au fost lucrători permanenți. În ceea ce privește lucrătorii permanenți, diferența dintre numărul de lucrători cu normă întreagă și numărul de lucrători de alt tip a cunoscut variații majore de la un stat membru la altul. Lucrătorii permanenți cu normă întreagă au reprezentat mai mult de jumătate din forța de muncă agricolă în 11 state membre, recordul fiind deținut de Luxemburg, unde aceștia au reprezentat aproape trei pătrimi din numărul total al lucrătorilor (74 %). La polul opus s-au aflat Austria, Croația și Lituania, unde proporția lucrătorilor permanenți cu normă întreagă din forța de muncă agricolă s-a situat între o pătrime și o cincime, procentajul acestora înregistrând o scădere de până la 7 % în România.

Unități vită mare

În 2013, efectivul de animale din UE-28 a fost de 130 de milioane de unități vită mare (UVM). Numărul total al efectivului de animale a scăzut în UE-28 între 2007 și 2013 cu 6,6 milioane UVM, ceea ce înseamnă o reducere de 4,8 % (a se vedea tabelul 1). În total, 21 de state membre ale UE au înregistrat o scădere a efectivului de animale în această perioadă. Reducerile din Cipru și Malta au fost de aproape 30 %. În cele șapte state membre ale UE care au înregistrat un efectiv mai mare de animale în 2013 față de 2007, creșterile înregistrate s-au situat sub 1 % în Irlanda, Portugalia și Spania, plus/minus 2 % în Finlanda și Germania și puțin sub 3 % în Luxemburg și Țările de Jos.

Utilizarea suprafețelor agricole

Suprafețele agricole utilizate au reprezentat două cincimi (40 %) din suprafața totală a UE-28 în anul 2013, la care se adaugă o suprafață de 9 % din suprafața de teren care aparține exploatațiilor agricole, fie sub formă de suprafețe împădurite (6,7 %), fie sub formă de alte terenuri care nu sunt folosite în scopuri agricole (2,3 %) — a se vedea figura 4. Proporția suprafețelor de teren constând în suprafețe agricole utilizate a însumat aproape trei pătrimi (72,5 %) în Irlanda și peste două treimi din suprafața totală (70,5 %) în Regatul Unit; la polul opus, suprafața agricolă utilizată a însemnat mai puțin de o zecime din suprafețele de teren din Suedia (7,5 %) și Finlanda (7,4 %). Aceste două state membre nordice au fost singurele state membre ale UE în care suprafața împădurită aparținând exploatațiilor agricole a reprezentat o proporție mai mare din suprafață acestor țări decât cea utilizată în scopuri agricole.

Terenul arabil (care include terenuri pentru cereale și alte terenuri arabile) a reprezentat trei cincimi (59,8 %) din suprafața agricolă utilizată în UE-28 în anul 2013 (a se vedea figura 5), din care pajiștile permanente și pășunile (alcătuite din pajiști, pășuni și pășuni pe terenuri accidentate) au reprezentat puțin peste o treime din total (34,2 %). Culturile permanente, precum plantațiile viticole, plantațiile de măslini și livezile au reprezentat 5,9 % din total, iar restul de 0,2 % constând în principal din grădini familiale.

Importanța relativă a terenurilor arabile a variat foarte mult la nivelul statelor membre, proporția suprafețelor agricole utilizate variind de la 35,6 % în Slovenia până la 81,6 % în Ungaria. În această privință statele membre nordice, Suedia (85,1 %), Danemarca (91,5 %) și Finlanda (98,5 %) s-au situat peste pragul maxim, iar Portugalia (30,2 %) și Irlanda (21 %) sub pragul minim. Proporția pajiștilor permanente și a pășunilor, asociate cu creșterea animalelor (în special cu fermele de lapte și fermele de ovine), a depășit 50 % în Luxemburg, Slovenia, Regatul Unit și Irlanda, în timp ce în Cipru, Finlanda și Malta s-a situat sub 2 %. Culturile permanente au reprezentat mai bine de 10 % din suprafața agricolă utilizată în statele membre sudice, fiind asociate cu plantațiile viticole, de măslini și de citrice. Cel mai ridicat procent al acestor culturi s-a înregistrat în Cipru (25 %).

Figura 6 prezintă o analiză mai detaliată a utilizării terenurilor agricole în UE-28. Mai bine de jumătate din suprafața totală de teren arabil a fost alocată culturii cerealelor, care a reprezentat o treime (33,2 %) din suprafața agricolă totală utilizată în 2013. Pajiștile permanente și pășunile au fost preponderent pajiști și pășuni care au reprezentat 21,9 % din suprafața agricolă totală utilizată, comparativ cu 11,4 % pentru pășuni pe terenuri accidentate și 0,8 % pentru pajiști permanente și pășuni care nu au fost utilizate în producție, dar care au fost eligibile pentru subvenții.

Sursele și disponibilitatea datelor

Statele membre ale UE efectuează o dată la 10 ani o anchetă cuprinzătoare cu privire la structura exploatațiilor agricole (care are drept scop final recensământul agricol), iar între aceste anchete de bază sunt efectuate de trei ori anchete intermediare prin sondaj. Statele membre ale UE colectează de la exploatațiile agricole individuale informații referitoare la:

  • utilizarea terenurilor;
  • efectivele de animale;
  • dezvoltarea rurală (de exemplu, alte activități decât cele agricole);
  • managementul forței de muncă agricole (incluzând vârsta, sexul și relația cu capul exploatației).

Datele anchetei sunt agregate pe diferite niveluri geografice (țări, regiuni, iar pentru anchetele de bază și districte) și aranjate în funcție de clasele de mărime, de statutul zonei, de statutul juridic al exploatației, de zona țintă și de tipul exploatației agricole.

În cadrul pregătirilor necesare pentru ancheta din 2010, a fost creată o bază legală nouă: Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind anchetele structurale în agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă.

Unitatea de bază avută în vedere în cadrul anchetei este exploatația agricolă, care reprezintă o unitate tehnico-economică cu o gestiune unică, al cărei obiect de activitate este producția agricolă. Până în anul 2007, anchetele structurale în agricultură acopereau toate exploatațiile agricole cu o suprafață agricolă utilizată (SAU) de cel puțin un hectar (ha), precum și acele exploatații cu o suprafață agricolă utilizată mai mică de un hectar, dacă producția de piață depășea anumite praguri naturale. În condițiile noii legislații, pragul minim pentru exploatațiile agricole a crescut de la un hectar la cinci hectare pentru ancheta din 2010. Pragul de cinci hectare a fost adoptat în Republica Cehă, Germania și Regatul Unit. În Luxemburg, pragul a crescut la trei hectare, în Suedia la două hectare, iar în Țările de Jos pragul a fost reprezentat de o producție minimă de 3 000 EUR (pentru mai multe detalii, a se vedea mai jos).

Noua legislație a modificat și acoperirea anchetei, de la 99 % din marja brută standard la 98 % din SAU (cu excepția terenurilor comune) și la 98 % din efectivul de animale. Terenurile comune (terenurile folosite împreună de mai multe exploatații) nu sunt incluse în SAU în cazul Bulgariei, Germaniei, Franței, Greciei, Irlandei, Ungariei, Sloveniei și Regatului Unit. În restul țărilor, fie nu există astfel de terenuri, fie au fost incluse în anchetă.

Producția standard a unui bun agricol (cultură sau animal) reprezintă valoarea medie a producției agricole la prețul de la ieșirea din fermă, în euro pe hectar sau pe cap de animal. Pentru fiecare produs, există un coeficient regional bazat pe o valoare medie calculată pe o perioadă de cinci ani. Până în anul 2007, ancheta privind structura exploatațiilor agricole a folosit marja brută standard pentru a clasifica exploatațiile agricole în funcție de tipul de agricultură și de dimensiunea lor economică, însă pentru recensământul din 2010 s-a renunțat la această abordare în favoarea conceptului de producție standard. Trebuie subliniat faptul că producția standard nu cuprinde plățile directe.

Forța de muncă agricolă este alcătuită din toate persoanele care și-au finalizat învățământul obligatoriu (și care au ajuns la vârsta la care ies de pe băncile școlii) și care au desfășurat activități agricole în cadrul exploatației incluse în anchetă pe o perioadă de 12 luni care precede ziua desfășurării anchetei. Cifrele includ capii exploatației, chiar dacă aceștia nu lucrează efectiv în exploatație. În schimb, soții sau soțiile acestora au fost incluși în calcul numai dacă desfășurau efectiv o activitate agricolă în cadrul exploatației. Capul exploatației este persoana fizică (deținător unic sau un grup de persoane) ori persoana juridică (de exemplu, o cooperativă sau altă instituție) pe seama și în numele căreia este operată exploatația și care poartă responsabilitatea legală și economică a exploatației, cu alte cuvinte, entitatea sau persoana care își asumă riscurile economice ale exploatației; pentru grupurile de exploatații este avut în vedere numai capul principal al exploatației (o singură persoană). Forța de muncă agricolă permanentă include angajați membri de familie și angajați permanenți (constanți) care nu sunt membri de familie. O unitate anuală de muncă (UAM) corespunde muncii realizate de o persoană care este angajată cu normă întreagă într-o exploatație agricolă. Prin normă întreagă se înțelege numărul minim de ore necesar potrivit dispozițiilor naționale care reglementează contractele de angajare. În cazul în care aceste dispoziții nu prevăd în mod expres numărul de ore, minimul este estimat la 1 800 de ore (225 de zile lucrătoare a câte opt ore fiecare).

Context

Politica de dezvoltare rurală urmărește să aducă îmbunătățiri legate de următoarele aspecte: competitivitatea în agricultură și silvicultură; calitatea mediului și a spațiului rural; viața în zonele rurale; și diversificarea economiei rurale. Deoarece agricultura s-a modernizat și importanța industriei și a serviciilor apărute mai recent a crescut în cadrul economiei, agricultura a devenit o sursă mai puțin importantă de locuri de muncă. În consecință, se pune tot mai mult accentul pe rolul pe care îl pot juca fermierii în dezvoltarea rurală, inclusiv în silvicultură, biodiversitate, în diversificarea economiei rurale în vederea creării de locuri de muncă alternative și a protecției mediului în zonele rurale.

Politica agricolă comună (PAC) a fost reformată în mod frecvent într-o încercare de a moderniza acest sector și de a-l face mai orientat spre nevoile pieței. După aproape doi ani de negocieri purtate între Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliu, la 26 iunie 2013 s-a ajuns la o înțelegere cu privire la reforma PAC. Înțelegerea a fost astfel concepută încât să producă schimbări cu impact larg: plăți directe mai echitabile și mai ecologice, consolidând astfel poziția fermierilor în lanțul producției alimentare, precum și o PAC mai eficientă și mai transparentă, concomitent cu oferirea unei soluții la provocările ridicate de protecția alimentară, schimbările climatice, dezvoltarea și locurile de muncă din zonele rurale, ajutând astfel Uniunea la atingerea obiectivului Europa 2020 de a promova o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Cea mai recentă reformă a PAC a fost adoptată în mod oficial de către Parlamentul European și de către Consiliu în decembrie 2013. Ancheta structurală în agricultură continuă să fie adaptată, în încercarea de a oferi date actuale și relevante pentru analiza și urmărirea acestor evoluții.

Vezi și

Informații suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

structura exploatațiilor agricole: date istorice (1990-2007) (t_ef)

Bază de date

structura exploatațiilor agricole (ef)
Structura exploatațiilor - legislația în 2008 (începând cu anul 2005) (ef_main)
Variabile-cheie privind exploatațiile agricole (ef_kv)
Privire de ansamblu - Utilizarea terenurilor agricole (ef_olu)
Privire de ansamblu - Animalele din exploatațiile agricole (ef_ols)
Privire de ansamblu - Forța de muncă agricolă (ef_olf)
Utilizarea terenurilor agricole - terenuri arabile (ef_ala)
Utilizarea terenurilor agricole - culturi permanente, alte terenuri agricole, irigații (ef_po)
Animalele din exploatațiile agricole și plantele furajere (ef_lsf)
Forța de muncă agricolă (ef_lf)
Alte activități profitabile și sprijin pentru dezvoltarea rurală (ef_oga)
Gestionarea și practicile de gestionare a exploatațiilor agricole (ef_mp)
Anchetă privind metodele de producție agricolă (AMPA, 2010) (ef_pm)
Structura exploatațiilor agricole - legislația în 1998 (1990-2007) (ef_historic)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele, grafice și hărți (MS Excel)

Alte informații

Legislația de bază

  • Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind anchetele structurale în agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă (ancheta structurală în agricultură începând cu anul 2010)
  • Regulamentul (UE) nr. 378/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1166/2008 în ceea ce privește cadrul financiar pentru perioada 2014-2018
  • Regulamentul (UE) nr. 715/2014 al Comisiei din 26 iunie 2014 de modificare a anexei III la Regulamentul (CE) nr. 1166/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind anchetele structurale în agricultură și ancheta privind metodele de producție agricolă, în ceea ce privește lista caracteristicilor care trebuie să fie colectate în cadrul anchetei din 2016 referitoare la structura exploatațiilor agricole

Legislația de punere în aplicare

Legislație conexă și legislație mai veche

Legături externe


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Farm_structure_statistics/ro&oldid=449871"