Statistics Explained

Archive:Statistici privind finanțele publice

Revision as of 15:52, 2 October 2014 by Corselo (talk | contribs)
Date din 23 aprilie 2014. Cele mai recente date: Informatii suplimentare Eurostat, Tabele principale și Bază de date. Actualizare planificată a articolului: noiembrie 2014.
Graficul 1: Soldul bugetului public, 2012 și 2013 (1)
(capacitatea sau necesarul net de finanțare al sectorului consolidat al administrației publice, % din PIB) – Sursa: Eurostat (tec00127)
Tabelul 1: Soldul bugetului public și datoria administrației publice, 2010-2013 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (tec00127) și (tsdde410)
Graficul 2: Datoria administrației publice, 2012 și 2013 (1)
(datoria brută consolidată a administrației publice, % din PIB) - Sursa: Eurostat (tsdde410)
Graficul 3: Evoluția cheltuielilor totale și a veniturilor totale, 2003-2013 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 4: Evoluția cheltuielilor totale și a veniturilor totale, 2003-2013 (1)
(1 000 de milioane EUR) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 5: Venituri și cheltuieli publice, 2013 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 6: Compoziția veniturilor totale, 2013 (1)
(% din venitul total) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 7: Principalele componente ale venitului public, 2013 (1)
(% din venitul total) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 8: Compoziția cheltuielilor totale, 2013 (1)
(% din cheltuielile totale) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 9: Principalele componente ale cheltuielilor publice, 2013 (1)
(% din cheltuielile totale) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 10: Cheltuielile administrației publice pe funcții COFOG, 2012 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (gov_a_exp)
Graficul 11: Principalele categorii de impozite și contribuții sociale, UE-27, 2003-2013 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)
Graficul 12: Principalele categorii de impozite și contribuții sociale, 2013 (1)
(% din PIB) - Sursa: Eurostat (gov_a_main)

Prezentul articol examinează evoluția indicatorilor-cheie privind finanțele publice în Uniunea Europeană (UE) și în zona euro (ZE-18). Mai precis, articolul analizează Public deficitdeficitele (administrației publice), datoria publică, veniturile și cheltuielile administrației publice, precum și impozitele și contribuțiile sociale, care reprezintă principalele surse de venituri ale administrației publice.

Aceste statistici sunt indicatori esențiali pentru a determina starea de sănătate a economiei unui stat membru și, în conformitate cu condițiile prevăzute în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), statele membre s-au angajat să își mențină deficitul bugetar și datoria publică între anumite limite: deficitul bugetar al unui stat membru nu poate depăși -3 % din produsul intern brut (PIB), în timp ce datoria sa publică nu poate depăși 60 % din PIB. În cazul în care un stat membru nu respectă aceste limite, se declanșează așa-numita procedură aplicabilă deficitelor excesive (PDE). Aceasta implică mai multe etape – inclusiv posibilitatea unor sancțiuni – pentru a încuraja statul membru în cauză să adopte măsurile corespunzătoare pentru a remedia situația. Aceleași limite ale deficitului și datoriei sunt criterii pentru uniunea economică și monetară (UEM) și, prin urmare, pentru a deveni membru al zonei euro. În plus, ultima revizuire a orientărilor integrate privind economia și ocuparea forței de muncă (revizuite în cadrul Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii) include o orientare pentru asigurarea calității și sustenabilității finanțelor publice.

Principalele rezultate statistice

În 2013, deficitul public (necesarul net de finanțare al sectorului consolidat al administrației publice, ca pondere din PIB) atât pentru UE-28, cât și pentru zona euro (ZE-18) a înregistrat o scădere în comparație cu 2012, în timp ce datoria publică a crescut.

Deficitul public

În UE-28, deficitul public, măsurat ca procent din PIB, a scăzut de la -3,9 % în 2012 la -3,3 % în 2013, iar în zona euro (ZE-18) a scăzut de la -3,7 % la -3,0 %. Luxemburg a înregistrat un mic excedent public în 2013, în vreme ce Germania s-a apropiat de o situație de echilibru. De asemenea, în 16 state membre ale UE, și anume Belgia, Bulgaria, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Italia, Letonia, Lituania, Ungaria, Malta, Țările de Jos, Austria, România, Slovacia, Finlanda și Suedia, s-au înregistrat în 2013 deficite care nu au depășit -3,0 % din PIB (a se vedea graficul 1).

În 2013, procentajele deficitului au depășit valoarea de -3,0 % din PIB în 10 state membre ale UE: cele mai mari deficite publice (ca procent din PIB) în 2011 s-au înregistrat în Slovenia (-14,7 %), Grecia (-12,7 %), Irlanda (-7,2 %) și Spania (-7,1 %). Toate cele 10 state membre cu procentaje ale deficitului mai mari de -3,0 % din PIB au raportat, de asemenea, deficite care depășesc -3,0 % pentru fiecare dintre cei trei ani anteriori, prin urmare, pentru întreaga perioadă de raportare analizată în tabelul 1.

În 17 state membre, deficitul public (în raport cu PIB) a scăzut în 2013 comparativ cu 2012. Două state membre – Estonia și Italia – au înregistrat același deficit în 2013 și în 2012. Luxemburg a trecut de la o poziție de echilibru la un mic excedent. Germania a trecut de la un mic excedent în 2012 la o poziție de echilibru în 2013, în vreme ce restul de șapte state membre au înregistrat deficite mai mari în 2013 decât în 2012.

Datoria publică

În UE-28, datoria publică, măsurată ca procent din PIB, a crescut de la 85,2 % la sfârşitul anului 2012 la 87,1 % la sfârşitul anului 2013, iar în zona euro (ZE-18) a crescut de la 90,7 % la 92,6 %. Un total de 16 state membre ale UE au raportat un nivel al datoriei de peste 60 % din PIB în2013. La sfârşitul anului 2013, cele mai scăzute valori ale datoriei publice ca procent din PIB s-au înregistrat în Estonia (10,0 %), Bulgaria (18,9 %) și Luxemburg (23,1 %) – a se vedea graficul 2.

În 2013, datoria publică, măsurată ca procent din PIB, a crescut în comparație cu 2012 pentru 22 de state membre ale UE și a scăzut pentru 6 state membre: Republica Cehă, Danemarca, Germania, Letonia, Lituania și Ungaria. Cele mai importante creșteri ale datoriei, măsurată ca procent din PIB, în perioada 2012-2013 au fost observate în Slovenia (17,3 puncte procentuale), Grecia (17,9 puncte) și Cipru (25,1 puncte).

Venituri și cheltuieli publice

Importanța sectorului administrației publice în economie se poate evalua prin intermediul venitului și cheltuielilor totale ale administrației publice ca procent din PIB. În UE-28, veniturile publice totale în 2013 s-au ridicat la 45,7 % din PIB (în creștere de la 45,4 % din PIB în 2012), iar cheltuielile s-au ridicat la 49,0 % din PIB (în scădere de la 49,3 % în 2012). În zona euro (ZE-18), totalul cheltuielilor administrației publice s-a ridicat la 49,7 % din PIB în 2012, iar venitul total la 46,7 % din PIB – a se vedea graficul 3.

În termeni absoluți, totalul cheltuielilor administrației publice a crescut constant pe parcursul perioadei 2003-2013 – atât în UE, cât și în zona euro (a se vedea graficul 4). Numai din 2010 și până în 2011, totalul cheltuielilor administrației publice a scăzut ușor în termeni absoluți atât în UE, cât și în zona euro. Veniturile au crescut în mod constant până în 2008 în UE și în zona euro, au scăzut în 2009 și apoi au crescut din nou începând cu 2010. În 2011, veniturile totale au depășit nivelurile înregistrate înainte de criză, atât în UE, cât și în zona euro.

Nivelul cheltuielilor și al veniturilor administrației publice variază considerabil între statele membre ale UE (a se vedea graficul 5). În 2013, țările cu cele mai ridicate niveluri ale veniturilor și cheltuielilor publice cumulate ca procent din PIB (peste 100 %) erau Finlanda, Danemarca, Franța, Belgia, Suedia, Grecia, Slovenia și Austria, dintre statele membre ale UE, precum și Norvegia dintre țările AELS. Pentru Grecia și Slovenia, nivelurile deosebit de ridicate ale cheltuielilor publice s-au datorat în mare parte intervențiilor de sprijinire a instituțiilor financiare. Opt state membre au raportat rate cumulate relativ mici (sub 80 % din PIB); acestea au fost Lituania, România, Letonia, Slovacia, Bulgaria, Estonia, Irlanda și Polonia, în vreme ce Elveția a raportat rata cea mai mică dintre țările AELS.

La nivelul UE-28, principalele componente ale veniturilor totale ale administrației publice sunt impozitele și contribuțiile sociale (a se vedea graficul 6). În 2013, impozitele au reprezentat 58,7 % din veniturile totale în UE-28 și 55,7 % în zona euro (ZE-18), în timp ce contribuțiile sociale s-au ridicat la 30,7 % din veniturile totale în UE-28 și 34,1 % în zona euro (ZE-18). Între statele membre ale UE luate individual, importanța relativă a diferitelor categorii de venituri variază foarte mult. De exemplu, impozitele au reprezentat sub 50 % din veniturile publice în Slovacia, Republica Cehă, Țările de Jos, Grecia și Lituania în 2013, dar s-au ridicat la 86,5 % din veniturile publice în Danemarca (a se vedea graficul 7).

Cea mai mare parte a cheltuielilor publice din UE-28 în 2013 a reprezentat-o redistribuirea veniturilor sub forma transferurilor sociale în numerar sau în natură (a se vedea graficele 8 și 9). Transferurile sociale au reprezentat 44,4 % din cheltuielile totale în UE-28 și 47,7 % în zona euro (ZE-18). Remunerarea salariaților a reprezentat 21,6 % din cheltuielile publice în UE-28 și 21,0 % în zona euro (ZE-18). Veniturile din proprietate plătite – dintre care cea mai mare parte sunt reprezentate, în mod detașat, de plăți de dobânzi – au reprezentat 5,7 % din cheltuielile publice în UE-28 și 5,8 % în zona euro (ZE-18).

Cheltuielile publice generale pot fi analizate mai în detaliu cu ajutorul clasificării funcțiilor administrațiilor publice (COFOG) – a se vedea graficul 10. În 2012, măsurile de protecție socială au reprezentat proporția cea mai ridicată a cheltuielilor publice în toate statele membre ale UE (exceptând faptul că, în Cipru, cheltuielile pentru serviciile generale ale administrațiilor publice aveau o importanță egală), media pentru UE-28 fiind de 19,9 % din PIB. Ponderea funcției „protecție socială” a variat de la 25,2 % din PIB în Danemarca, 24,8 % în Finlanda și 24,4 % în Franța, la 11,3 % în Letonia; în Islanda, ponderea a fost de 11,2 %. Următoarele funcții COFOG în ordinea importanței lor relative în cadrul UE-28 au fost sănătatea (7,3 % din PIB), serviciile generale ale administrațiilor publice (6,7 %) și învățământul (5,3 %). Cheltuielile cu afacerile economice în UE-28 au fost de 4,1 % din PIB în 2012, în timp ce pentru fiecare dintre funcțiile următoare s-a afectat mai puțin de 2 % din PIB: apărare, ordine și siguranță publică, protecția mediului, locuințe și afaceri comunitare, recreere sau religie și cultură (toate aceste funcții sunt grupate la capitolul „altele” în graficul 10).

Principalele tipuri de venituri publice sunt impozitele curente pe venit și patrimoniu etc., impozitele pe producție și importuri și contribuțiile sociale, în timp ce impozitele pe capital constituie doar 0,3 % din PIB în UE-28 în 2013. Importanța relativă a încasărilor din contribuțiile sociale în UE-28 a crescut în perioada 2007-2009, dar această tendință s-a inversat în 2010, după care contribuțiile sociale au rămas aproape stabile între 2010 și 2013 (la 14,0 % din PIB în 2012 și 2013 și la 13,9 % din PIB în 2010 și 2011). Importanța relativă a impozitelor curente pe venituri și pe patrimoniu etc. a scăzut de la 13,6 % în 2007 la 12,3 % în 2010, după care a crescut la 13,2 % din PIB în 2013. Impozitele pe producție și importuri au crescut de la un punct inferior de 12,7 % în 2009, pentru a ajunge la 13,4 % din PIB în 2013 (a se vedea graficul 11).

Structura veniturilor fiscale a variat considerabil de la un stat membru al UE la altul în 2013 (a se vedea graficul 12). După cum era de așteptat, țările care au raportat niveluri relativ ridicate ale cheltuielilor au avut tendința de a fi cele care au colectat mai multe impozite (ca procent din PIB). De exemplu, în 2013, cea mai ridicată pondere în PIB a veniturilor din principalele categorii de impozite și contribuții sociale, de 50,2 %, s-a înregistrat în Danemarca, urmată de Franța și Belgia (cu 47,5 % și, respectiv, 47,3 %), în timp ce același indicator s-a situat sub 30 % în patru state membre ale UE: Lituania, unde ponderea cea mai scăzută s-a situat la 27,3 % din PIB, dar și în România, Letonia și Bulgaria. La rândul său, Elveția a înregistrat o cotă mai mică de 30 %.

Sursele și disponibilitatea datelor

În conformitate cu procedura aplicabilă deficitelor excesive, statele membre ale UE sunt obligate să furnizeze Comisiei Europene statisticile referitoare la deficitul și datoria lor publică înainte de 1 aprilie și 1 octombrie ale fiecărui an. În plus, Eurostat colectează date mai detaliate privind finanțele publice în cadrul programului SEC de transmitere a datelor care are drept rezultat transmiterea de date privind conturile naționale. Principalele agregate colectate pentru administrația publică sunt transmise către Eurostat de două ori pe an, în timp ce statisticile privind funcțiile administrațiilor publice (COFOG) și informațiile detaliate privind încasările din impozite și contribuții sociale ar trebui să fie transmise în termen de un an de la finalul perioadei de referință și, respectiv, în termen de nouă luni de la finalul perioadei de referință.

Datele prezentate în acest articol corespund principalelor elemente de venituri și cheltuieli ale sectorului administrației publice, compilate pe baza conturilor naționale (SEC 95). Diferența dintre veniturile totale și cheltuielile totale – inclusiv cheltuielile de capital (în special, formarea brută de capital fix) – este egală cu capacitatea netă/necesarul net de finanțare a administrației publice, care reprezintă, de asemenea, soldul contabil al conturilor publice nefinanciare.

Definirea sectorului administrației publice

Sectorul administrației publice cuprinde toate unitățile instituționale a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și care sunt finanțate, în cea mai mare parte, din contribuțiile obligatorii vărsate de unitățile aparținând altor sectoare și/sau toate unitățile instituționale, a căror activitate principală constă în efectuarea de operații de redistribuire a veniturilor naționale și a avuției naționale. Sectorul administrației publice este împărțit în patru subsectoare: administrația centrală, administrațiile federale – după caz, administrațiile locale șiadministrațiile de securitate socială – după caz.

Definiția principalilor indicatori

Soldul bugetului public se definește drept capacitatea netă/necesarul net de finanțare al administrației publice raportată (raportat) pentru procedura aplicabilă deficitelor excesive și se exprimă în raport cu PIB. În conformitate cu protocolul privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, datoria publică reprezintă datoria brută existentă la sfârșitul anului a sectorului administrației publice, calculată la valoarea nominală și consolidată.

Principalele venituri ale administrației publice constau din impozite, contribuții sociale, vânzări și venituri din proprietăți. Acestea se definesc în SEC 95 prin trimitere la o listă de categorii: producție de piață, producție pentru consumul final propriu, plăți pentru alte tipuri de producție non-piață, impozite pe producție și importuri, alte subvenții pe producție, venituri de încasat din proprietăți, impozite curente pe venit, patrimoniu etc., contribuții sociale, alte transferuri curente și transferuri de capital.

Principalele rubrici referitoare la cheltuieli constau în remunerarea funcționarilor (administrației publice), prestații sociale, dobândă pentru datoria publică, subvenții și formarea brută de capital fix. Cheltuielile totale ale administrației publice se definesc în SEC 95 prin trimitere la o listă de categorii: consum intermediar, formare brută de capital, remunerarea salariaților, alte impozite pe producție, granturi, venituri din proprietate de plătit, impozite curente pe venit, patrimoniu etc., cotizații sociale, anumite părți din transferurile sociale în natură, alte transferuri curente, unele ajustări, transferuri de capital și tranzacții cu active neproduse.

Datele privind administrația publică raportate pentru agregatele principale ale administrației publice și pentru cheltuielile administrației publice pentru fiecare funcție în cadrul SEC 95 trebuie să fie consolidate, ceea ce înseamnă că tranzacțiile specifice între unitățile instituționale din cadrul sectorului administrației publice – „venituri din proprietate”, „alte transferuri curente” și „transferuri de capital” – se elimină sau se anulează. Datele referitoare la subsectoare ar trebui consolidate în cadrul fiecărui subsector, dar nu și între subsectoare. Astfel, datele la nivel de sector ar trebui să fie egale cu suma datelor referitoare la subsectoare, cu excepția rubricilor care vizează veniturile din proprietate, alte transferuri curente și transferurile de capital, care sunt consolidate. Pentru acestea din urmă și, în consecință, pentru veniturile și cheltuielile totale, suma subsectoarelor ar trebui să depășească valoarea sectorului.

Impozitele și cotizațiile sociale corespund veniturilor care sunt percepute (în numerar sau în natură) de către administrațiile centrale, federale și locale și de către administrațiile de securitate socială. Aceste sume percepute (cunoscute în general ca impozite) sunt organizate în trei domenii principale, reglementate de următoarele rubrici:

  • impozitele pe venit și pe patrimoniu etc., care includ toate plățile obligatorii percepute periodic de către administrațiile publice pe venitul și pe patrimoniul întreprinderilor și gospodăriilor populației;
  • impozitele pe producție și importuri, care includ toate plățile obligatorii percepute de administrațiile publice în legătură cu producția și importul de bunuri și servicii, angajarea forței de muncă, proprietatea sau utilizarea de terenuri, clădiri sau alte active utilizate în producție;
  • cotizațiile sociale, care includ toate cotizațiile sociale ale angajatorilor și angajaților, precum și cotizațiile sociale imputate care reprezintă contrapartida la prestații sociale plătite direct de către angajatori.

Context

Criza economică şi financiară a creat probleme serioase multor guverne europene. Principalele preocupări se leagă de capacitatea administrațiilor naționale de a-și rambursa datoriile, de a adopta măsurile necesare pentru a se asigura că țin sub control cheltuielile publice, încercând, în același timp, să promoveze creșterea economică.

Mijloacele disciplinare incluse în Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) sunt destinate să mențină o sincronizare generală a evoluțiilor economice în UE și mai ales în zona euro. În plus, PSC este menit să împiedice statele membre ale UE să adopte măsuri politice de care economiile lor ar beneficia în mod necuvenit în detrimentul celorlalte. PSC are două principii esențiale: respectiv, deficitul (planificat sau real) nu trebuie să depășească -3 % din PIB și raportul dintre datorie și PIB nu ar trebui să fie mai mare (sau ar trebui să tindă spre) 60 %. PSC a fost consolidat în mod substanțial în 2011, ca de altfel și guvernanța economică a UE, în general.

În fiecare an, statele membre ale UE transmit Comisiei Europene informații detaliate cu privire la propriile politici economice și la starea finanțelor publice ale acestora. Țările din zona euro furnizează aceste informații în contextul programelor de stabilitate, în timp ce alte state membre fac acest lucru sub forma programelor de convergență. Comisia Europeană evaluează dacă politicile sunt în conformitate cu obiectivele economice, sociale și de mediu convenite și poate alege să emită un avertisment în cazul în care consideră că un deficit devine anormal de ridicat. Această acțiune poate duce la constatarea de către Consiliu a existenței unui deficit excesiv, care necesită un termen-limită pentru corectare.

Vezi și

Informatii suplimentare Eurostat

Publicații

Tabele principale

Statistici anuale privind finanțele publice (t_gov_a)
Deficitul și datoria publică (t_gov_dd)
Statistici trimestriale privind finanțele publice (t_gov_a)

Bază de date

Statistici anuale privind finanțele publice (gov_a)
Deficitul și datoria publică (gov_dd)
Statistici trimestriale privind finanțele publice (gov_a)

Secțiune specială

Metodologie / Metadate

Date-sursă pentru tabele și grafice (MS Excel)

Alte informații

Legături externe


Retrieved from "https://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php?title=Archive:Statistici_privind_finanțele_publice&oldid=199266"